Dincolo de universalitatea scriitorului, zâmbetul…

• de vorbă cu romancierul, dramaturgul şi traducătorul Radu ŢUCULESCU •

– Sunteţi un om foarte activ în viaţa literară. Vă propun să sintetizăm ce şi cum în ultima vreme.

– De când nu ne-am văzut s-au întâmplat câteva fapte literare demne, cred, de a fi cunoscute de marele public de la noi. Teatrul Orfeus, spre exemplu, un teatru-legendă din Praga, pune în scenă pentru a doua oară o nouă piesă de a mea.

– Aici a avut premieră şi Vaclav Havel, dacă nu mă înşel.

– Iar ruşii, cu ocazia invaziei din 1968 au închis toată şandramaua. Asta pentru că aici se jucau piese cu mare impact la public şi desigur, nu pe placul autorităţilor comuniste de atunci.

– Deci:

– În 2009 s-a jucat timp de 3 stagiuni, cu sala plină, o piesă care a avut mare priză la public. Acum, afişul anunţă: „O balegă în mijlocul drumului”. Un zâmbet. E umor tipic cehesc, pentru că, de fapt, titlul original este „Bravul nostru Mikşa”, jucat, cu succes, şi la Teatrul Naţional din Cluj.

– Istoria acestei puneri în scenă este de-a dreptul cutremurătoare. Ne povestiţi?

– Piesa se joacă lunar, de cel puţin 3 ori, şi am veşti de acolo că sala este mereu plină. Am primit o poză cu toţi actorii făcându-mi din depărtare cu mâna, mulţumindu-mi, şi spunând că publicul este de fiecare dată în extaz. Am intrat, aşadar, cu două piese în repertoriul permanent al teatrului. Subliniez acest lucru, pentru că nu este vorba despre un festival internaţional, să zicem. Aici vin trupe, joacă în engleză sau subtitrat în limba ţării respective şi pleacă. La Praga însă sunt în repertoriul permanent şi piesa se joacă în cehă, pentru cehi. Povestea? Demnă de un prozator. Premiera trebuia să aibă loc acum un an. Înainte de premieră a murit regizorul, care era şi actorul principal şi directorul teatrului Orfeus. După această tragedie, în iunie anul trecut au reluat repetiţiile cu alţi actori. Cu două zile înainte de premieră, ghinion. Actriţa din rolul principal are accident de maşină şi din nou nu mai are loc premiera. Mesajul directorului, regizorului şi actorului Radim Vasinka a venit şi de dincolo de timp. Tulburător moment! Acest om care s-a îndrăgostit de literatura pe care o scriu eu (în traducerea lui Ladislav Cetkowsky au apărut două romane şi piesa despre care vorbim) a făcut un gest nemaipomenit. Atunci, când era pe patul de spital Radim Vasinka a transmis un email către toţi prietenii cu prima replică din piesa mea. Iar prima replică este:”Viaţa asta e ca o balegă în mijlocul drumului”. În amintirea lui a rămas titlul cu pricina. Şi se râde pe rupte.

– Lumea literară europeană este foarte activă. De o bună bucată de vreme, dumneavoastră faceţi parte din această… frenezie scriitoricească.

– Da… Îmi apare un roman în Germania, „Stalin, mit den Spatten voran”, în traducerea lui Peter Goth. Va fi lansat la Târgul de la Leipzig, fără să pot să fiu şi eu acolo. Asta pentru că am fost scos de pe lista oficială a ICR-ului. Dar această editură importantă din Germania publică „Stalin cu sapa-nainte” şi, în toamnă, publică şi „Măcelăria Kenedy”. Cu toate acestea, pot să spun că şi eu sunt unul dintre cei care reprezintă anul acesta România, pentru că ţara noastră este invitată de onoare a târgului internaţional de la Leipzig.

– Există şi o…listă oficială de participanţi?

– Da. Dar, cum spuneam, eu nu mă regăsesc acolo. Oricum, romanul meu are o lansare de mare show şi sunt bucuros că Mitteldeutscher Verlag, o editură de asemenea anvergură – lucru mai rar! – publică două romane într-un an, ale unui autor necunoscut în spaţiul literaturii germane. Doar un singur roman a fost tradus în Austria („Cuptorul cu microunde”, Viena 2008), e drept a avut o critică favorabilă, dar asta nu înseamnă că în Germania se ştie de scrierile mele. Revin: în 15 marie este târgul de la Leipzig. Iar cartea mea se poate comanda deja on-line.

– Ce pregătiţi pentru cititorii din ţară?

– Mă bucură, în primul rînd, premiera spectacolului „Vodka” de la Cluj. Actriţa Elena Ivanca a făcut un lucru extraordinar şi, cum nu este… interzis minorilor, împreună cu alte câteva personaje, sper să ajungă şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj. Sigur, lucrez la o nouă carte. Nu pot să spun ce şi cum. Dar: am primit aprobare de a cerceta arhivele oraşului şi arhivele poliţiei din Basel (Elveţia). Asta pentru că mă interesează crime vechi de pe malul Rhinului, crime neelucidate, crime misterioase… Şi sunt fascinat de dosarele secolului XVIII şi XIX, care sunt impecabil păstrate, scrise caligrafic, cu peniţa, cerneala se vede perfect, toate amănuntele anchetatorilor şi martorilor sunt consemnate la mare amănunt… nemţeşte.

Şi sper că în 3 ani…

Interviu realizat de Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie