Dezastrul asigurării împotriva dezastrelor

O propunere legislativă făcută săptămâna trecută a rămas în atenţia opiniei publice doar o zi, deşi se referă la o “chestiune” importantă pentru mai toţi românii. Însă, aşa cum se întâmplă de obicei, ceea ce merită discutat este estompat de ceea ce nu merită nici măcar o privire trecătoare, aşa cum este cazul cu, spre exemplu, eternul circ făcut de actualii guvernanţi, care, atunci când nu se ceartă cu opoziţia se ceartă între ei şi, între timp, emit tot felul de propuneri aiuritoare, la care renunţă ulterior. Dar, la ideea deputatului (PSD) Dan Rotaru merită să ne gândim măcar un minut. Dânsul are ideea ca plata primei de asigurare obligatorie împotriva dezastrelor să fie făcută în acelaşi timp cu achitarea impozitului pe imobile.
Pentru orice eventualitate, să reamintim că proprietarii de locuinţe sunt obligaţi, printr-o lege, să-şi asigure în fiecare an casele împotriva “dezastrelor naturale”. Pentru asta trebuie plătiţi 20 de euro (la o “construcţie din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori din piatră, cărămidă arsă, lemn ori din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic”) – suma asigurată fiind de numai 20.000 de euro, respectiv 10 euro (la o „construcţie din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic”) – suma asigurată fiind de doar 10.000 de euro. Însă, aceşti puţini bani se primesc doar în caz de cutremur, alunecări de teren şi inundaţii. În rest, Dumnezeu cu mila.
Nu cred că cineva a uitat furtuna de acum două-trei săptămâni, când nu numai că au zburat acoperişuri de pe case şi s-au prăbuşit copaci peste maşini, dar au şi murit oameni. Dar, în viziunea legislatorilor noştri, acesta nu este un dezastru natural. Nu este, şi pace bună. În consecinţă, nimeni nu a fost despăgubit pentru toate acestea. Nu pot să nu recunosc – deşi nu-mi face plăcere asta – că mult hulitul regim comunist era mult mai decent în această privinţă. Şi pe atunci exista un fel de asigurare obligatorie, care trebuia făcută în momentul când se lua un credit pentru cumpărarea unei locuinţe, iar aceasta era cea mai frecventă modalitate de achiziţionare a unei case. Dar, spre deosebire de ce avem astăzi, pe atunci, în asigurarea făcută de fostul ADAS intrau şi pagubele produse de vecini (inundaţii, incendii etc.) şi cele pe care le puteai produce tu vecinului. Era inclusă chiar şi o asigurare de sănătate: fiecare membru al familiei beneficia de asigurare în caz de accident până la uşa blocului (o banală căzătură pe scări – să spunem).
Revenind la propunerea deputatului Dan Rotaru, trebuie remarcat că aceasta ar putea rezolva doar o latură a lucrurilor: plata asigurării obligatorii. Dar, oare de ce nu plătesc românii această asigurare? Ştiţi de ce? Fiindcă este nesimţită. Dacă stai într-un bloc nu prea ţi-e teamă de inundaţii. Şi nici de alunecări de teren. Iar de cutremure se tem cei de prin Bucureşti, căci în zona Transilvaniei sau a Banatului nu prea au fost. Aşa că majoritatea covârşitoare a orăşenilor nu prea au chef să plătească asigurarea asta. Inundaţii şi alunecări de teren se întâmplă mai ales în zona rurală, iar cei afectaţi sunt sătenii care îşi construiesc case din chirpici sau/şi în zone inundabile şi care, oricum, nu plătesc asigurarea. De plătit plătesc tot orăşenii (nu vreau să fiu rău, dar asta e realitatea), şi plătesc pentru un risc pe care nu-l au. La oraş, riscul mare este să te inunde vecinul sau să-i explodeze unuia instalaţia de gaz.
Aşa că, dacă se doreşte ca oamenii să-şi asigure obligatoriu locuinţa, trebuie făcută şi o lege de bun simţ. Una care să includă riscuri reale, nu ipotetice. Aşa, poate că mai mulţi oameni ar plăti asigurarea asta – nu doar unul din cinci, după cum spune deputatul Rotaru. Dar (ca să fim corecţi până la capăt) chiar şi dânsul a recunoscut că “asigurarea ar trebui extinsă şi la pagubele care nu rezultă doar din calamităţi, ci şi din accidente provocate din culpa unor vecini sau a furnizorilor de utilităţi”.
Foarte bine, stimaţi parlamentari, aşa să fie, dar în primul rând ocupaţi-vă de “extinderea” asigurării şi abia apoi de încasarea banilor.
Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie