Despre Ordinea Globală. Pe ce fronturi se pierde?…

Ca definiţie acceptată la nivelul studiului relaţiilor internaţionale, ordinea globală este, de fapt, sistemul relaţiilor internaţionale la un anumit moment în timp. Sunt acei care vorbesc despre „dezordine” la nivel global dar, personal, nu cred că acest termen are uzanţă în acest domeniu. Am să explic şi de ce. Ordinea globală nu se referă la ordine în acel sens al cuvântului, cu atât mai mult nu este utilizat termenul pentru a descrie faptul că totul este aliniat cum ar trebui sau exprimă doar existenţa elementelor bune la nivel internaţional.
Vorbim aici atât despre ordinea liberală, cât şi despre cea iliberală, sisteme dictatoriale, state eşuate şi alte elemente care fac obiectul acestei liste care nu este exhaustivă.
Ultima analiză a recentului test nuclear al Coreei de Nord ne informează asupra faptului că, de fapt, puterea acelei bombe nucleare a fost de şaisprezece ori mai mare decât cea de la Hiroshima. Răspunsul protagoniştilor ordinii liberale, Statele Unite şi Uniunea Europeană, se încadrează în tiparele adoptate de fiecare în parte, Statele Unite revenind, după Obama, la viziunea de tip „hawkish”, în timp ce Uniunea Europeană reflectă o totală nesiguranţă care evident nu are nici un efect asupra Coreei de Nord. Susţin în continuare faptul că denuclearizarea nu este posibilă.
Este totuşi îngrijorător faptul că un stat ca cel condus de Kim Jong Un îşi face jocul propriu, în timp ce state mult mai puternice nu dispun de o credibilitate la nivel global în rezolvarea acestei probleme.
Revenind mai aproape de noi, chiar în inima Uniunii Europene, Germania se pregăteşte de alegeri. Pe ultima sută de metri, laitmotivul care a dezbinat şi care a adâncit existentele clivaje la nivelul Uniunii Europene, migraţia, devine un şi mai „hot-topic”, insistându-se din nou sau în continuare, cu respectarea cotelor de migraţie şi chiar şi accelerarea procesului de integrare a acestora. „Mutti” Angela Merkel stă chiar bine în sondaje, cu o diferenţă liniştitoare faţă de Martin Schulz. Am putea să ne amintim episodul alegerilor din SUA, cu Hillary Clinton conducând favorabil, dar pierzând în final. Nu cred că acelaşi lucru se va întâmpla, diferenţa este mult mai mare, şi vorbim de un alt sistem electoral faţă de cel american. Totuşi, analizând ceea ce s-a întâmplat la nivelul Uniunii Europene începând cu 2015, când fenomenul migrator a lovit continentul european, activând sau înăsprind caracterele naţionaliste ale unor state, dacă Merkel va câştiga, şi cel mai probabil o va face, situaţia nu se va îmbunătăţi, ba din contră, va persista, iar state precum Polonia şi Ungaria vor continua cu înaintarea măsurilor iliberale în agendele de guvernare.
Ordinea europeană va merge înainte, dar cu preţul divizării Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât statele, mă refer la unele, se vor fi săturat de guvernarea germană cu care ne-am obişnuit în ultimii ani.
La nivelul NATO, Turcia se joacă cu focul, căutând înţelegeri pe care le obţine în spatele uşilor închise şi departe de atenţia celor mai înalte cercuri la nivelul alianţei militare, precum semnarea unui contract de achiziţie de sisteme anti-aeriene S-400 din Rusia. Turcia reprezintă ghimpele în talpă pentru NATO, dar o acţiune cu un efect real nu se poate lua. Nu riscă nimeni să piardă un stat precum Turcia, importantă din punct de vedere strategic şi militar, precum nu riscă nici Turcia, chiar dacă face un joc dublu, să piardă o poziţie atât de importantă în alianţă sau să iasă total din graţiile celor de la Bruxelles.
Aşadar, ordinea globală continuă să trăiască, cu elemente existente păstrându-şi poziţiile, altele vechi fiind redefinite, sau chiar apărând altele noi. Fenomene de tip „fake news”, scandaluri politice, abandonarea principiilor statului de drept, luarea de măsuri de tipul celor din Rusia sau Coreea de Nord, în rândul statelor europene, bufonizarea relaţiilor cu Statele Unite şi chiar şi pierderea încrederii în ceea ce reprezintă SUA pentru ordinea liberală mondială, cresc nivelul tensiunilor şi chiar creează o stare pe care noi acum o catalogăm ca fiind un derapaj, dar încet, încet, la fel ca şi curentele de tip „post-adevăr”, sau „post-populism” etc., această stare va deveni normalitate, aceasta fiind natura lucrurilor atunci când vorbim de ordinea globală…
Vlad ZUBAC

Articole din aceeasi categorie