Despre comunicare nonverbală şi poliţişti

„Oamenii comunică în mod constant, astfel încât avem de multe ori tendinţa să credem că aproape oricine este expert în comunicare. Totuşi, este important să ne amintim că a avea experienţa unui lucru nu înseamnă a fi expert. Pentru a exemplifica, mulţi oameni şofează, dar aceasta nu înseamnă că suntem cu toţii şoferi experţi. Experienţa poate fi deosebit de valoroasă, însă a fi expert necesită dezvoltarea unor cunoştinţe şi abilităţi care depăşesc experienţa personală, prin studii în domeniul respectiv şi un nivel de înţelegere pe care majoritatea persoanelor nu îl deţin. La fel de valabil şi în comunicarea interumană, cu cele două elemente esenţiale ale sale: comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală. Iar dacă comunicarea verbală beneficiază de atenţie sporită din partea fiecăruia dintre noi, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională, nu acelaşi lucru se întâmplă cu celălalt element de esenţă al comunicării: comunicarea nonverbală”- declară dr. Monica SECHELARIU, în interviul acordat ziarului Făclia. Având în vedere că, „în comunicarea dintre două persoane (comunicare interpersonală), un procent de 65 – 70 % din semnificaţii provine din indicii şi comportamente nonverbale”, dr. Monica Sechelariu consideră absolut firesc să îi acordăm, comunicării nonverbale, o importanţă pe măsură.

Monica Sechelariu, doctor în Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, cu experienţă de peste 10 ani în Ministerul Afacerilor Interne, este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei Collegium XXI şi deţine expertiză semnificativă în domeniul comunicării nonverbale, în care derulează activităţi educaţionale şi de formare, oferă consiliere individuală şi consultanţă organizaţională de peste patru ani, atât pentru reprezentanţii structurilor de aplicare a legii, cât şi pentru cei ai societăţii civile. Monica Sechelariu este cea care, în cadrul proiectului Codex Nonverbalum, organizat în baza unui parteneriat încheiat între Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj şi Fundaţia Collegium XXI Bucureşti, îi pregăteşte pe poliţiştii clujeni în domeniul comunicării nonverbale.

– Ştiu de la IPJ Cluj că dvs sunteţi cea care îi pregătiţi pe poliţiştii clujeni în domeniul comunicării nonverbale. Înainte de a intra în detaliile proiectului, vă rog să explicaţi, pe înţelesul tuturor, ce este şi ce presupune comunicarea nonverbală.

– Comunicarea nonverbală este modalitatea în care noi transmitem informaţii / semnificaţii fără a face apel la cuvinte şi realizăm acest lucru prin intermediul expresiilor faciale (mimica feţei), a vocii (comportamente vocale), a ochilor (comportamente vizuale), a mişcărilor şi gesturilor, a posturii, a atingerilor şi a mirosului, a aspectului fizic, a obiectelor şi a trăsăturilor vizibile dintr-un mediu care reflectă cine suntem şi ce ne place (artefacte), a distanţei păstrate, a modului în care utilizăm timpul, a atitudinii noastre. Toate acestea reprezintă cele mai importante „canale” prin care noi comunicăm fără să utilizăm puterea cuvântului. Această comunicare nonverbală este prezentă în majoritatea conversaţiilor dintre persoane şi este imposibil să nu comunicăm nonverbal. Trebuie să ştim că transmitem mai multe informaţii nonverbal decât prin comunicarea verbală, trebuie să ştim că este crezută, comunicarea nonverbală, mai mult decât comunicarea verbală şi, de asemenea, că este principalul mijloc prin care transmitem emoţiile noastre interlocutorilor noştri.

În esenţă, comunicarea nonverbală este despre conştientizarea mesajelor transmise de propriul corp şi a felului în care suntem percepuţi de ceilalţi; comunicarea nonverbală este despre învăţarea exprimării emoţiilor şi transmiterii mesajelor nonverbale dorite; comunicarea nonverbală este despre descifrarea intenţiilor de acţiune ale celorlalţi şi despre adevărul ori neadevărul spuselor acestora; comunicarea nonverbală este despre modalităţi concrete şi aplicate de influenţare a altor oameni, determinante ale gradului de performanţă şi reuşită în viaţa personală şi profesională.

În egală măsură trebuie să ştim că a învăţa să exprimăm şi să interpretăm în mod competent comportamentele nonverbale, reprezintă elemente esenţiale pentru dezvoltarea Inteligenţei noastre Emoţionale. De ce este important? Pentru că oamenii care posedă un nivel ridicat de Inteligenţă Emoţională sunt mai capabili să îşi creeze relaţii mai puternice, sunt mai creativi şi mai inventivi, se automotivează mai bine şi se pricep să îi motiveze şi pe cei din jur, sunt lideri mai buni (iar a fi lider înseamnă a fi capabil să îţi conduci în primul rând propria existenţă în mod competent), funcţionează mai bine sub presiune şi fac faţă mai bine schimbărilor.

– Care sunt premisele de la care a pornit proiectul „Codex Nonverbalum”, derulat (şi) cu IPJ Cluj?

– Premisa de la care am pornit în construirea sesiunilor de pregătire destinate poliţiştilor, în cadrul proiectului de comunicare nonverbală Codex Nonverbalum, ce a debutat la Cluj în 5 mai a.c. şi care se va derula pe parcursul mai multor săptămâni, cu peste 100 de investigatori din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj, este aceea că, pe lângă fler şi pregătire tehnică temeinică, diferenţa dintre un anchetator bun şi unul foarte bun este dată de abilităţile de comunicator expert, abilităţi pe care le considerăm esenţiale şi indispensabile în atât de frumoasa şi atât de încărcata de răspundere profesie de poliţist.

– Ce vor învăţa poliţiştii de la dvs, în cadrul sesiunilor de pregătire ale proiectului „Codex Nonverbalum”?

– Vor învăţa cum să descifreze expresiile faciale universale (frica, furia, tristeţea, surpriza, bucuria, dezgustul şi dispreţul) în manifestare totală, parţială, ori sub forma microexpresiilor (expresii totale ale emoţiilor care apar pe chipul uman şi se menţin ¼ de secundă) şi cum să utilizeze informaţiile „citite” pe chipul uman în cadrul audierilor şi interogatoriilor derulate, în vederea obţinerii de rezultate de maximă acurateţe. Vor învăţa să îşi conştientizeze mesajele transmise de propriile chipuri şi de propriile corpuri şi să îşi îmbunătăţească modalităţile de transmitere a acestora în funcţie de mesajele pe care intenţionează să le ofere interlocutorilor. Vor învăţa – ţinând întotdeauna cont de contexte şi de culturile de provenienţă – despre descifrarea emoţiilor, gândurilor şi intenţiilor celor audiaţi şi interogaţi prin intermediul mesajelor faciale particulare şi a indiciilor nonverbale corporale: ochi, mişcări, gesturi şi posturi, atingeri, precum şi despre descifrarea indiciilor faciale, vocale şi corporale ale minciunilor, elemente nonverbale indispensabile unui investigator expert în cadrul dosarelor pe care le instrumentează în vederea soluţionării acestora cu eficienţă maximă. Toate acestea, în cadrul unor tehnici de audiere performante de care poliţiştii participanţi la sesiunile de pregătire vor avea parte, în care comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală vor fi analizate ca un întreg al procesului comunicării umane.

– Care este stadiul de studiere şi aplicare a domeniului comunicării nonverbale în cadrul structurilor de aplicare a legii din România, comparativ cu cele din Vest?

– În ţările occidentale şi în cultura nord-americană există o tradiţie de peste 40 de ani în care cursuri de comunicare nonverbală se predau în şcoli elementare, colegii şi universităţi. De asemenea, structurile de securitate naţională şi cele de aplicare a legii din ţările occidentale utilizează de timp îndelungat tehnici de decriptare a indiciilor nonverbale (faciale şi corporale) în cazurile specifice pe care le instrumentează, de la cele privind criminali deosebit de periculoşi, până la o multitudine de alte infracţiuni în care detectarea minciunilor cu eficienţă maximă reprezintă obiective prioritare.  Putem să exprimăm în mod cert că poliţiştii români – recunoscuţi de omologii lor din ţările vestice ca fiind profesionişti foarte buni – manifestă o deosebită deschidere pentru aceste sesiuni de pregătire în domeniul comunicării nonverbale, care să contribuie la dezvoltarea lor profesională şi personală, deopotrivă.

În România, în momentul de faţă, studierea şi aplicarea la un nivel profesionist a domeniului comunicării nonverbale este încă în fază de început şi opinăm că acest segment va cunoaşte o dezvoltare semnificativă şi la noi în următorii 10 ani şi va fi utilizat pe scară largă ca modalitate concretă şi de maximă eficienţă pentru dezvoltarea personală şi profesională.

– Având ca fundament această convingere, cui vă mai adresaţi, prin proiectul de comunicare nonverbală „Codex Nonverbalum?

– Prin acest proiect ne adresăm: oamenilor de afaceri şi reprezentanţilor guvernamentali, pentru negocieri naţionale şi internaţionale la orice nivel; managerilor care doresc să înveţe cum să folosească comunicarea nonverbală pentru a-şi conduce cu eficienţă maximă subordonaţii; reprezentanţilor forţelor de aplicare a legii şi a structurilor de securitate, pentru perfecţionarea abilităţilor de comunicare competentă şi derularea cu eficienţă ridicată a verificărilor / audierilor / interogatoriilor, în vederea decriptării cu maximă acurateţe a indiciilor nonverbale ale înşelătoriei; profesioniştilor care doresc să îşi consilieze, să îşi reprezinte şi să pledeze pentru clienţii lor, în faţa diferitelor autorităţi; angajaţilor guvernamentali / neguvernamentali care doresc să înţeleagă şi să deprindă / perfecţioneze genul de comportament care se aşteaptă de la ei în domeniile în care aceştia activează; angajaţilor din sectorul public şi sectorul privat care doresc să lucreze cu eficienţă maximă în relaţiile cu publicul şi cu clienţii; agenţilor de vânzări din diferite domenii, care doresc să îşi ”citească” cu eficienţă maximă clienţii, să facă alegeri potrivite în momente oportune, să îşi mărească vânzările şi, în egală măsură, să îşi satisfacă clienţii; şi tuturor celor care doresc să îşi aducă o reală contribuţie la evoluţia personală şi la evoluţia în carieră prin dezvoltarea / perfecţionarea abilităţilor de comunicare interpersonală de maximă competenţă.

– Cât de sigure sunt interpretările mesajelor nonverbale? Sunt ele universal valabile sau depind de context, de persoană, de cultură sau de alte elemente?

– Comunicarea nonverbală, deşi parte preponderantă, reprezintă doar o parte a procesului comunicării umane. Cealaltă parte este reprezentată de comunicarea verbală (prin cuvinte). Pentru decriptarea corectă a mesajelor în procesul comunicării, comunicarea nonverbală trebuie în mod obligatoriu analizată şi interpretată concomitent cu cea verbală. În ceea ce priveşte universalitatea manifestărilor nonverbale, da, acestea există (expresiile faciale universale, spre exemplu, prin care sunt exprimate emoţiile noastre primare: frica, teama, tristeţea, bucuria, surpriza, dezgustul; ne naştem cu tendinţa de a simţi şi a exprima emoţiile primare în moduri asemănătoare, indiferent de zona geografică şi cultura din care provenim). În egală măsură, există comportamente nonverbale particulare, care sunt influenţate de cultura de provenienţă, de sex (există o multitudine de diferenţe în comportamentul nonverbal al unei femei faţă de cel al unui bărbat), context, şi pentru interpretarea cărora trebuie să ţinem cont de mai multe reguli de bază, pe care investigatorii noştri şi le vor însuşi şi mai apoi le vor transpune în practică în activitatea lor. Atingerea unui nivel ridicat de acurateţe şi competenţă în interpretarea şi decodarea semnificaţiilor nonverbale necesită foarte mult antrenament şi perseverenţă pe măsură.

– Mesajul care a venit de la IPJ Cluj anunţa, între altele, că poliţiştii vor fi ajutaţi să-şi dezvolte „abilităţile de detectare a minciunilor”. Bănuiesc că nu e vorba, aşa cum spun adulţii, copiilor, că dacă ai minţit „ţi se înroşeşte nasul”… Există, în comunicarea nonverbală, elemente care pot sugera, neapărat, minciuna, sau e vorba de altfel de mijloace de detectare?

– Cunoaştem, probabil, fiecare dintre noi, mituri care circulă atât în tradiţia populară, cât şi în mediul virtual despre „cum să detectezi minciuna”. Ar fi infinit mai simplu dacă ar exista un semn unic care să arate minciuna şi care să nu însemne niciodată nimic altceva. Însă un semn propriu-zis al minciunii nu există; nici o expresie a feţei, nici o mişcare, nici un gest ori modificare a vocii nu reprezintă un semn de minciună în sine. Aceste comportamnete doar semnalează emoţia trăită ori dificultatea de a gândi, iar minciuna poate fi dedusă din ele, întrucât emoţia nu se potriveşte cu relatarea făcută, ori persoana în cauză pare să îşi pregătească relatarea.

Nici poligraful, spre exemplu, cunoscut ca detector de minciuni nu detectează minciuna în sine, ci măsoară semnele de emoţie care sunt generate de sistemul nostru nervos vegetativ, fără să poată detecta despre ce fel de emoţie este vorba. Un comportament nonverbal, însă, precum o microexpresie la care am făcut referire în cadrul dialogului nostru, acea străfulgerare de emoţie ce se menţine pe chipul unui om ¼ de secundă, poate să ne dezvăluie dacă şi când cineva se teme, este furios, se simte vinovat etc. Iar investigatorii noştri învaţă despre asta şi cum să detecteze asta. Există o serie de comportamente verbale şi nonverbale care manifestă asocieri valide cu minţitul, iar investigatorii noştri învaţă cum să deducă minciuna în expresiile feţei, în mişcările corpului, în voce şi în felul de a vorbi al persoanei, învaţă care sunt urmele care pot să apară în pofida faptului că mincinosul încearcă să îşi ascundă emoţiile şi care sunt elementele care trădează afişarea unor sentimente false. Toate acestea sunt antrenate de noi prin prezentarea unor tehnici de audiere performante, în care analiza şi interpretarea comportamentului nonverbal este direct legată de cea a limbajului verbal, astfel încât investigatorii noştri să îşi perfecţioneze nivelul de acurateţe şi eficienţă în complexul proces al detectării minciunilor.

– Cât de interesaţi vi s-au părut poliţiştii clujeni de aceste tehnici pe care le predaţi dvs şi cât de încrezători în eficienţa lor?

– Doresc să precizez că investigatorii din această primă serie au optat benevol pentru prezenţa la curs, parte dintre ei fie ca urmare a suscitării interesului pentru acest domeniu după participarea la seminarul introductiv de comunicare nonverbală pe care l-am susţinut la finele lunii noiembrie a anului trecut în cadrul IPJ Cluj, fie având ca motivaţie interesul personal pentru atât de fascinantul domeniu al comunicării nonverbale şi dorinţa de dezvoltare personală şi perfecţionare profesională.  Răspunsul meu la întrebarea dumneavoastră este un DA categoric, poliţiştii clujeni sunt foarte interesaţi, foarte deschişi şi în mod cert încrezători în eficienţa crescută a detectării minciunilor şi prin intermediul indiciilor şi comportamentelor nonverbale.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *