Demisia?

N-aş fi crezut că, vreodată, mă voi ocupa de viaţa şi activitatea doamnei Prompter Firea. Ba, mai mult, să-i iau apărarea. Că – în paranteză fie spus – nu prea are ce căuta un jurnalist şi scriitor  la cârma destinelor Capitalei e o chestiune colaterală, pe care, sunt sigur, o vor rezolva bucureştenii. La vot. Că nu-mi place de dumneaei de nici o culoare – e o altă poveste alb/negru. Şi, oricum, e… treaba lui Florentin Pandele, nu?

Dar…

Vestea care mă face „să-mi ascut pana” şi, implicit, să fiu de partea doamnei Gabi Vrânceanu, e mesajul venit din Spania. Acolo, organizaţia PSD (?!?) cere demisia dumneaei. Motivarea? Că nu i-a băgat în seamă. Şi… zamă.

Aici se cuvine să facem cuvenitele nuanţări. Comunicatul din cele Spanii vorbeşte despre diaspora. Cu alte cuvinte, primăriţa Bucureştilor n-a găsit timp pentru cei 1, 2, poate 3 milioane de românaşi care trudesc pentru prosperitatea altora. Minciunica e prin omisiune şi trebuie să-i dăm glas. Diaspora nu are nici o treabă cu doamna fostă televizistă. Şi, în general, nu are treabă nici cu un politician din Ţărişoară. Cercetători de seamă, scriitori, truditori pe plantaţii sau pe şantiere, chiar şi proxeneţii şi cerşetorii renumiţi s-au dus spre celălalt capăt al Continentului pentru a pune umărul la prosperitatea coroanei lui Felipe al VI-lea Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos. Repet: nu omul de rînd, năcăjitul, cel care trage la jugul altora a vrut-o pe doamne Firea la şuetă şi cafeluţă amăruie. Ci un grup mic, da’ hââââ! Organizat pe spinarea celor ce muncesc acolo, şi aici, şi care manevrează ceea ce-i de manevrat. Acolo! Să nu credeţi că-s oameni ai muncii, nu! Ei au sarcini mult mai importante decât prosperitatea Iberică. Şi, mă gândesc, ar fi vrut să-i spună de la obraz doamnei primar general ce şi cum în cestiunea cu opoziţia faţă de adevăratul susţinător al cauzei lor, acolo, în Ţara Letiziei de Asturias. S-o scuipe între ochii de primar, dacă venea, pentru că numai aşa se poate dovedi loialitatea balcanică faţă de un teleormănean vs o băcăuancă.

Să presupunem însă că am fabulat. Că, de fapt, nimic din toate astea n-ar fi adevărate şi, în consecinţă, primăriţa ar fi vinovată că nu şi-a găsit timp să asculte păsurile conaţionalilor. Pân’ ce? Milioanele acelea de oameni nu lucrează pentru Capitala ţării noastre, dacă trimit bani o fac pentru a-şi întreţine familiile şi nu huzurul familiei Pandele, nu fac altceva decât, poate, grevează Capitala de nişte bani, tocmai pentru că muncesc pentru alţii. Şi-atunci? De ce să-şi răpească doamna Firea timp şi bani pentru o întâlnire inutilă? Să nu se ducă la coafor? Să nu se penseze? Să nu se epileze?

Ei, na! Cerşetorii pot şi fără întâlniri „la nivel înalt” să-şi întindă bulendrele şi paharele de plastic la Madrid, Sevilla sau Málaga; căpşunarii sunt departe, pe câmpurile cu… măslini, bişniţarii – cu ale lor, iar femeile uşoare? La mititei şi muştar, cum spunea un contemporan.

Deci? Haştag, rezistă, Gabi!

RADU VIDA

Articole din aceeasi categorie

4 Responses to Demisia?

  1. GERULA

    Da, sa existe doar in temnitele grele ale tradatorilor de tara si neam!!Neo-fascistilor!!!

  2. GERULA

    Da, sa existe doar in temnitele grele ale tradatorilor de tara si neam!!

  3. gerula

    Cu cele cateva exceptii, redactorii acestei publicatii sunt hastagisti.si dumneata, domnule Vida Radu?