De „Sfântă Mărie”, cu Arhiereul Iuliu Hossu, la Nicula

– relatare din presa vremii – pelerinajul din 1942 –

15 august – Sărbătoarea „Sfântă Mărie Mare”, înscrie în cartea de aur a manifestaţiilor de înaltă spiritualitate ale Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla cea mai aleasă pagină şi cea mai sfântă prin pelerinajul anual de la sfânta mănăstire a Niculii.

Din vremuri străvechi, de când într-o modestă bisericuţă de lemn situată în acest colţ încântător al naturii s-a săvârşit miracolul dumnezeesc ce a cutremurat şi impresionat profund pe puţinii martori oculari – icoana Preacuratei lăcrimând -, de atunci Nicula a primit o faimă ce a atras an de an tot mai mulţi pelerini însetaţi de a primi în suflete apa vie a credinţei, apa spiritualităţii româneşti, ce ne-a făcut să răzbim peste urgia veacurilor drept o fiinţă etnică indestructibilă. Faima aceasta este săpată în tradiţia moştenită din generaţie în generaţie a poporului nostru blând şi creştin care a ţesut în jurul faptului miraculos o istorisire bogată azi cunoscută de toţi.

Şi-n anul acesta (1942 – n.n.), ca şi în anii de când păstoreşte turma-i încredinţată de Cel de Sus, în fruntea maselor de pelerini a fost prezent Înalt Preasfinţitul IULIU HOSSU, vlădicul ce s-a identificat prin munca uriaşă depusă în ogorul sufletelor cu simţirea şi idealurile acestui popor. Înalt Preasfinţitul se adresează mulţimilor cu aceste cuvinte ce au stârnit şiroaie de lacrimi:

„Praznic de bucurie fără de nume este azi, când Maica Domnului se aşează de-a dreapta Fiului său în Ceruri şi ia plinirea bucuriei, răsplata dumnezeiască din clipa când a rostit: «Fie mie după cuvântul Tău». Acesta e praznicul de lumină, de bucurie, de încununare, praznic pe care voi, toţi credincioşii iubitori de Dumnezeu şi închinători ai Maicii Preacurate, aţi dorit să-l prăznuiţi iarăşi la picioarele acestei icoane şi străbătând cărările, aţi sosit la acest loc de închinare. Aţi sosit calzi la inimă, stăpâniţi de sete; o! de v-aţi adăpa sufletul vostru cu bucurie de la Aceea care din Maica durerii a fost încoronată Împărăteasă şi Maică a bucuriei.

Cu rugăciuni de cerere aţi venit la Nicula, ca să luaţi mângâiere, fericire de la Cea fericită – «Iată, eu voi ferici pe cei care mă fericesc pe mine». Preacurata a văzut în lumina prorociei marele şir al sufletelor care o vor ferici pe dânsa. V-a văzut pe voi aşa cum staţi azi, mii şi zeci de mii, strâns uniţi în jurul altarului cu icoana Maicii Preacurate, fericind-o pe dânsa în mijlocul lacrimilor şi al durerilor. V-a văzut uitând de foame şi de sete, v-a văzut uitând de sarcinile muritorilor, v-a văzut alergând vesel spre acest lăcaş, cântând măririle ei.

Domnul este în mijlocul nostru, căci doar El a spus că «oriunde se vor aduna doi sau trei în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor». Bucuria aceasta să stăpânească inimile voastre, bucuria de a şti pe Domnul în mijlocul nostru, pe Maica Preacurată gata să plinească tot ceea ce cereţi voi cu credinţă: «orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu vi se va da vouă».

Acest cuvânt îl îndreptez azi vouă, tuturor care aţi venit de pe toate plaiurile, mulţi, foarte mulţi, toţi cu o rugăciune, toţi însetaţi de a duce dar şi binecuvântare de la Sfânta Mănăstire. Tulburarea sufletelor şi întristarea inimilor să le risipească Fecioara sfântă: «Fecioară sfântă! Care ai născut pe Hristos începutul împăcării, care ai stricat durerea păcatului, ascultă glasurile de umilinţă ale celor care te măresc pe tine!» – aceasta s-o cerem cu stăruinţă.

Cereţi dar, pentru sufletele voastre şi ale scumpilor voştri, cereţi şi veţi primi şi bucuria voastră va fi deplină. Nici unul să nu plece nemângâiat, nici unul să nu plece flămând de pâinea cerească a harului dumnezeiesc, nici unul să nu se întoarcă însetat şi, poate în această clipă, asupra celui rămas departe se coboară mila Maicii Sfinte; şi va rosti cel miluit: aceasta este rugăciunea Mamei de la Nicula.

Primiţi cuvântul dragostei sufletului meu copleşit de mângâiere; sufletul meu se împarte şi merge însoţindu-vă spre casă. Cu acest cuvânt vă reîntoarceţi la vetrele voastre şi cel dintâi cuvânt ce-l veţi rosti intrând în casă să fie – vlădica vă trimite vouă binecuvântarea lui Dumnezeu şi ocrotirea Maicii Domnului de la Nicula.

Aş merge cu voi să mângâi pruncii, să îmbărbătez feciorii; sunt cu voi sufleteşte şi toată clipa mi-o trăiesc cu voi. Am urcat fericit dealul mănăstirii şi acum primiţi îmbrăţişarea sufletului meu. Aşa, în această îmbrăţişare să rămâneţi; ca Pavel, nevrednic vă grăiesc azi vouă – cine dintre voi suferă şi eu nu sufăr? Mângâiaţi-vă sufletele că aţi crezut şi primiţi cuvântul meu. Grăiţi cu Domnul, cereţi de la El ceea ce aveţi de cerut. Eu zilnic cerşesc în capela mea pacea lumii; «Pace tuturor!».  De acolo vă văd pe toţi şi-l rog pe Domnul – «Mântuieşte Doamne, poporul tău şi binecuvântă moştenirea ta».

Cu această icoană de la Nicula rămâneţi în îmbrăţişarea sufletului meu şi nu vă îndoiţi o clipă că lumina lui Hristos va lumina tuturor. Luaţi binecuvântarea Preafericitului Părinte de la Roma şi peste voi toţi coboare binecuvântarea Domnului, chezăşia a tot binele. Duceţi tuturor binecuvântarea Cerului şi a Maicii Sfinte de la Nicula, dată prin mine, nevrednicul său serv, duceţi tuturor bucuria slugii Sale care v-a vorbit azi”. (Victor S. Pop, Curierul Creştin, ed. august-septembrie 1942)

V.S.

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *