De ce nu a fost arestat urologul Mihai Lucan

Magistratul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti care a judecat cererea DIICOT cu privire la arestarea urologului clujean Mihai Lucan a motivat decizia luată în 21 decembrie anul trecut cu privire la respingerea solicitării făcute de procurori privind privarea de libertate a medicului şi cercetarea acestuia sub control judiciar. În documentul pus la dispoziţia ziarului Făclia de Tribunalul Bucureşti se arată că solicitarea DIICOT de arestare a lui Mihai Lucan, a fiului acestuia Ciprian Lucan şi a directorului administrativ din cadrul Institutului Clinic de Urologie Cluj-Napoca, Dan Emil Fofiu-Sânpetreanu este neîntemeiată, întrucât temeiurile de fapt şi de drept învederate de procuror nu susţin arestarea. Cât priveşte cele trei modalităţi invocate de procurori cu privire la săvârşirea de către Mihai Lucan de delapidare şi constituire a unui grup infracţional organizat, judecătorul arată că una dintre acestea se verifică integral, alta nu se verifică deloc iar o alta se verifică doar parţial.

Astfel, în privinţa acuzaţiei de folosire a resurselor financiare, materiale şi umane ale laboratorului de analize din cadrul clinicii de stat pentru efectuarea determinărilor anatomo-patologice în beneficiul clinicii aparţinând lui Mihai Lucan, fără a se achita contravaloarea serviciilor medicale prestate de clinica de stat, constând în analizele medicale sau alte asemenea analize specific medicale de la pacienţii asupra cărora au fost efectuate intervenţii chirurgicale în cadrul clinicii aparţinând unităţii provate LUKMED S.R.L., în condiţiile în care toate aceste costuri au fost suportate din bugetul alocat I.C.U.T.R., reţine că aceasta se verifică integral. „Astfel, în condiţiile în care, între cele două entităţi medicale, cea de stat pe de o parte şi cea privată pe de altă parte, nu a existat niciun contract pentru prestarea acestui tip de servicii medicale, dar asemenea servicii medicale au fost prestate de prima în folosul celei de-a doua, constată că, practic, resursele financiare, materiale şi umane utilizate (aşa cum au fost evidenţiate mai sus) nu au fost acoperite de beneficiară, rămânând să atârne în coşul cheltuielilor prestatoarei. O atare situaţie se circumscrie noţiunii de „delapidare”, în modalitatea însuşirii, folosirii sau traficării, după cum acestea erau consumabile sau nu, erau scoase din incinta posesorului de drept sau nu’’, se arată în motivare.

Cât priveşte acuzaţia făcută de procurori cu privire la utilizarea în cadrul clinicii private a unui aparat medical performant, aflat în posesia clinicii de stat, activitate ce s-ar fi realizat cu începere din cursul anului 2007, judecătorul arată că aceasta nu se verifică. „Acelaşi procuror face vorbire însă despre „o serie de înscrisuri ridicate de la sediul clinicii de stat cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la sediul entităţii, potrivit cărora, în perioada 2007-2009, un număr de pacienţi au făcut obiectul unor proceduri medicale care au fost efectuate în cadrul clinicii private cu ajutorul unei aparaturi medicale aparţinând Institutului, transferată fără titlu din incinta acestei instituţii în cea a clinicii private”. Este de reţinut – din nou – referirea la transferul „fără titlu” al acelui aparat, deşi despre titlul cu care clinica de stat l-ar fi avut în posesie nu se aminteşte nimic. Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că precizările pe care le consideră necesare la o simplă lecturare a acestui capitol din referat, sunt cu atât mai necesare în condiţiile în care – audiat fiind în calitate de suspect, la data de 21. 12.2017- în faţa procurorului, inculpatul Mihai Lucan declara că nu a dispus „preluarea vreunui echipament de orice natură din institut pentru a fi folosit în clinica privată”. Totodată, acelaşi inculpat a precizat că aparatul este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006, şi l-a pus la dispoziţia Institutului de Urologie în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuare de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale. În dovedirea celor susţinute, inculpatul Mihai Lucan a depus la dosar un înscris – în xerocopie – redactat în limba engleză, prin care firma, printr-o declaraţie („Statement”), confirma livrarea („delivered”) către prof. Mihai Lucan, gratuit („free of charge in 2006”), (fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat: „does not claim compensation or returning of the equipment mentioned above”)’’ se arată în motivarea instanţei.

Legat de acuzaţia privind diminuarea cuantumului cheltuielilor reale ocazionate de serviciile de specialitate medicală pe care le presupunea internarea pre şi post operatorie în cadrul Institutului de Urologie a pacienţilor asupra cărora au fost efectuate intervenţii chirurgicale în cadrul clinicii aparţinând clinicii private, cu referire exclusiv la serviciile de spitalizare, activitate ce presupune asigurarea cazării efective a pacientului în condiţiile asigurării asistenţei medicale calificate, judecătorul arată că acestea se verifică parţial.În acest context, judecătorul a apreciat că privarea de libertate a celor trei persoane nu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar o măsură preventivă mai blândă (controlul judiciar) ar fi eficientă şi oportună. „În cazul fiecărui inculpat, reţine că instituirea unor obligaţii clare, specifice acestei măsuri preventive, este în măsură să confere pârghiile necesare pentru supravegherea şi corecta diriguire a conduitei lui viitoare, existând oricând posibilitatea înlocuirii cu măsura arestării preventive/arest la domiciliu’’, a motivat magistratul.

C.P.

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *