Dat, dicat, dedicat. Minerva Chira: OPERA POETICĂ*

Am fost unul din privilegiaţii care, de-a lungul anilor, a citit plachetele de poezie şi producţiile de proză ale Minervei Chira. Şi, nu arareori, zeii au îngăduit să consemnez gânduri despre frumuseţea poemelor şi sensibilitatea cuvintelor bine temperate.
Acum, primesc prin curier două volume însumând peste 1100 de pagini. Editura „Cartea cărţii de ştiinţă” s-a încumetat să adune între coperţi această călătorie de metafore şi comparaţii, de adâncă cugetare a ce şi cum cu aventura noastră prin lume. Citite împreună, volumele se întrepătrund şi, făr’ de veste, desluşim adevăratul fir roşu al periplului poetic: hălăduind prin lume, Minerva Chira lasă totul să se petreacă pe un plan neapărat individual şi, până a urmă, totul rămâne impresie. Aşa şi trebuie, spunea cineva, căci călătoria e mai întâi lumea prin noi şi numai uneori noi prin lume.
Minerva Chira a călătorit mult: cu gândul, cu fiinţa şi cu sufletul. Acest periplu complex a adăugat evadării propriu-zise şi o componentă mult mai importantă decât voiajul în sine: întoarcerea spre eul propriu. În acest fel a reuşit poeta să nu rămână la nivelul reportajului poetic, ci să cuprindă din depărtări aproapele din noi. Şi de aiurea. Plecând, creşte în noi dorinţa de a reveni. Cunoscând pe alţii, aducem o tuşă în plus nouă, strămoşilor şi celor dragi nouă. Revenind de pe alte meleaguri, simţim mereu dorinţa de a completa spiritualitatea noastră cu ce a creat omenirea mai bun.
Şi plecăm din nou…
„Pe drumul arătat de galaxii mă întorc
Din căsuţa în care iernez”**
Din Uganda până În Japonia, din Elveţia până în Egipt drumul sentimental trece prin Negreni. Un petic de pământ din colţul nostru de lume, acolo unde se concentrează energii cât pentru o ţară, un continent… Un univers în care regăsim întreaga spiritualitate românească: de la părinţi, la tradiţii. Şi din aceste detalii se naşte o altă lume, cea a cuvintelor frumoase, rostuite în neologisme, sinonime şi sintagme ce acoperă trăiri. Şi iubiri. Turnate în versuri ele ne definesc specia deloc misterioasă şi surprinzătoare şi, toate la un loc, vorbesc româneşte. Despre mirajul din noi şi de aiurea.
„În numele satului Negreni
Are cuib o pasăre”***
Restul e arăvon înflorit cu Viaţa pre Moarte călcând.
Radu VIDA

*Minerva Chira – Opera Poetică vol. I, II, Cartea cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018
**Zwaziland – (O prăpastie din care singur te înalţi – 2015), O.P. vol. II, p.229
***Ca un acoperiş – (Poemele absenţei – 1995), O.P. vol. I, p.311

Articole din aceeasi categorie