Dacă nu eşti membru PCR stai la coadă răbdător

Click dis de dimineaţă vieţii, dar nu foarte convingător, pentru că pe retina ochiului tău se pregăteşte să ruleze un nou film horror cu buget redus, produs parcă de indienii de la Bollywood, care au descoperit că pot fabrica şi altceva decât soap-uri comerciale ieftine cu Salman Khan. Nu îndrăzneşti să deschizi fereastra că rişti să-ţi poluezi apartamentul. Afară e o vreme la care şi lugubrul Bacovia şi-ar tăia venele cu o lamă de plumb tocită, în timp ce, sorbind cu aviditate o licoare bahică, recită din Baudelaire, privind cu ochii larg închişi la corbul lui Poe, dezbrăcat de pene din cauza radiaţiilor de la Cernobâl. Tocmai ai plătit bilet întreg pentru o nouă zi de coşmar în caruselul birocratic al Clujului, proaspăt decorat cu luminiţele ce au darul de a te anunţa cât de planturoasă va fi factura la curent în ziua scadenţei, probabil pe 24 ianuarie. De data aceasta, baba arde şi ţara se piaptănă. Bine că avem târg de Crăciun.
Dacă soarta, pe care n-ai decât s-o înjuri ca la uşa cortului, te logodeşte cu o vizită la spital contrar voinţei tale egoiste, ai toate şansele nu doar să-l găseşti aglomerat ca un cimitir viu, ci să descoperi în aceeaşi măsură că PCR-ul e mai actual ca oricând şi că n-a stat la naftalină în nici un moment, chiar dacă miroase ca paltonul bunicii şi în nici un caz a lavandă. Oripilant este un cuvânt blând pentru a descrie modul cum arată marea majoritate a spitalelor din Cluj. Inadmisibil, inacceptabil, intolerabil pentru secolul în care ne aflăm. Vă mărturisesc că n-am experimentat confortul din puşcării, dar bănui că este superior spitalelor, care îşi pot atrage „clienţii” în cel mai bun caz cu o margaretă ofilită. Ce să mai vorbesc de mâncare? Am văzut spitale unde micul dejun e foarte mic şi cel puţin sărăcăcios, alcătuit din clasicul parizer feştit cu acuarele şi pe care mulţi câini cu pedigree nici măcar nu l-ar adulmeca. Rolul spitalului este de a te vindeca, iar nu a te îmbolnăvi mai rău decât deja eşti. Pe lângă suferinţa fizică, bolnavii se confruntă cu probleme birocratice, demne de vremuri teoretic îngropate la doi metri sub pământ, dar practic înviate şi nu doar dezgropate şi tolerate, ci şi proliferate în toată splendoarea, fără perdea şi fără ruşine. Pacienţii au de completat hârtii peste hârtii, de parcă s-ar înscrie în legiunea străină sau ar fi pregătiţi pentru a fi teleportaţi pe Marte, şi telecomandaţi de la un ghişeu la altul, unde te întâmpină rânjind cu gura până la urechi nepăsarea, descoperindu-şi cariile bunului simţ. Eşti obligat de aceeaşi soartă de rahat să i te adresezi cuviincios, adecvat şi convenabil, altminteri nu-şi face planuri cu tine decât la „sfântul aşteaptă”, nefiind deranjată nici în şpiţ că în spatele tău a crescut ca o tumoare malingă coada. Încă nu v-aţi prins ce înseamnă PCR? Pile, cunoştinţe, relaţii. Dacă nu eşti membru al „partidului” poţi să şi mori că tot piloşii au prioritate. Par căzut din Lună, întrucât aceste practici nu sunt de ieri şi de azi, dar n-am luat atitudine nu pentru că n-aş mai fi trăit pe propia piele astfel de situaţii, ci dimpotrivă, dar este inuman să ţii pe loc ore întregi bolnavi de vârsta a treia, pentru a le acorda prioritate altora, neprogramaţi, în virtutea prieteniei. Aşteptarea de pe holurile spitalelor e cel puţin apăsătoare şi mă trimite cu gândul la îmbulzeala de la Auschwitz. Astăzi, răbdarea şi speranţa îţi sunt gazate.
Tablourile lui Goya sunt mai apetisante decât imaginile scabroase pe care le propun spitalele (nu toate, ţin să precizez, dar majoritatea) din Cluj. Şi atunci nu se justifică dorinţa celor mai mulţi de a-şi da obştescul sfârşit pe patul de acasă, iar nu pe cel de spital? Ce nu pricep este faptul că deşi în acest an, în urma rectificării bugetare, au fost alocaţi bani în plus mai multor ministere, între care şi cel al sănătăţii, serviciile sunt la fel de deplorabile. În şedinţa de Guvern de la începutul acestui an, bugetul alocat Sănătăţii a fost de 33,8 miliarde de lei, reprezentând 4,15% din PIB, cu 3,5 miliarde lei mai mult decât în 2016. Au fost alocate suplimentar 700 de milioane lei pentru medicamente compensate şi gratuite, însă multe medicamente nu se găsesc în farmacii, iar bolnavii se tratează cu nasturi, respectiv 774 milioane lei pentru achiziţionarea controversatelor vaccinuri obligatorii pentru copii, ce ridică multe semne de întrebare pentru părinţi. Printre obiectivele finanţate se numără construcţia de spitale regionale şi dotarea spitalelor cu aparatură performantă. Aşadar, vorbim pe cifre, iar nu din burtă. După mine, rezultatele nu se văd. Dacă am cataractă sau glaucom, vă rog să-mi recomandaţi un oftalmolog. Unde sunt cei care s-au bătut cu pumnii în piept şi au strigat „Nu vrem catedrale, vrem spitale”? Vreau să-i întreb dacă sunt mulţumiţi de serviciile medicale şi dacă de atâta aşteptat pe holurile spitalelor n-au făcut hemoroizi.
Cristian FOCŞANU

Articole din aceeasi categorie

One Response to Dacă nu eşti membru PCR stai la coadă răbdător

  1. Oare actualul ziar „Făclia de Cluj” nu e continuatorul ziarului PCR regional Cluj, „Făclia”? Am zis şi eu, sper că n-am dat cu bâta!
    PS
    Dacă tot vorbim de PCR, astăzi suntem conduşi de „lăstarii” PCR-ului, aici aveţi dreptate! Cu toate metehnele şi „nesimţilităţile” lor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *