Cu susu-n jos

Titlul editorialului de astăzi nu reflectă chiar adevărul despre ceea ce aş vrea să spun. Se întâmplă asta doar pentru că organul despre care se face vorbire, dar pe care hârtia n-o suportă nici cu numele ştiinţific, e la mare cinste. La foarte mare!

E primul aspect al discuţiei.

Prima doamnă a Luxemburg-ului e un domn. Strecurat(â) printre doamnele – prime şi ele, dar doamne! – în fotografia de grup de la summitul NATO din Italia. Nu merită să descifrăm ce semnal au vrut să dea mai marii lumii. Dar domnul pe post de doamnă a zâmbit pe degeaba. În fotografia de grup, privirile erau atrase de Melanie Trump – bună rău! cum s-a exprimat un contemporan – şi Brigitte. Chiar dacă e… neologisme francaise de la babe, cum zice alt contemporan, doamna Marcon a fost la înălţime, cu toate că „ţinuta îndrăzneaţă” numai de protocol nu se putea numi. Femei: care au născut copii, ştiu să facă un rântaş adevărat şi să-şi mustre soţii când exagerează cu băutura, fac gafe în politichie sau, mai rău, trag câte o ochiadă pe la cele bordeluri. Gauthier Destenay, arhitectul belgian, s-a… strecurat în poza primelor doamne ale summit-ului pentru că e… doamnă. Doamna primului ministru al Luxemburg-ului, Xavier Battel.

De ce nu s-a travestit?

N-am întrebat. Nici el/ea n-ar putea da un răspuns satisfăcător. Şi, până la urmă, nici bambinele care o duc bine pe lângă şefii de state şi guverne n-ar putea spune de ce au îngăduit aşa o fotografie. Nu am spus-o noi, ci agenţiile de presă internaţionale: poza a devenit virală. Şi, credeţi-mă, viruşii, în ciuda unor păreri contrare, nu sunt buni de nimic. Nici măcar când se dau femei, dar au deschizătura şliţului pe stânga. (Doar pentru că un croitor sănătos nu întreabă, ci constată. Şi face cusătura care trebuie, nu?)

Pe de altă parte, Charles De Gaulle, primul preşedinte al celei de a V-a Republici franceze a reintrat în atenţia lumii. Micul şi modestul mormânt unde-şi doarme somnul de veci a fost profanat. Nemernicul a fost filmat, spun autorităţile. Cu toate că nu i s-a precizat culoarea, religia sau naţionalitatea toată lumea s-a gândit la vestitul discurs al generalului din anii 50 ai secolului trecut: „Cei care propovăduiesc integrarea (musulmanilor, n.n.) au un creier de colibri, chiar dacă sunt foarte savanţi. Încercaţi să integraţi uleiul în oţet, agitaţi sticla şi după o vreme se vor separa din nou”.

Nu ştim ce a gândit preşedintele Trump când şi-a văzut soţia în compania lui Gaughier. Şi nici nu ştim dacă i-au ajuns la urechi profanarea mormântului lui De Gaulle. Ştim însă ce gândeşte astăzi preşedintele americanilor. Păcat că nu toţi îl aprobă. Şi-i caută tot felul de bube, îi pun piedici, îl huiduie. Poate că formula e puţin mai dură, dar, suntem siguri, Trump nu vrea ca SUA să ajungă nici ca Franţa, nici ca Luxemburg. Asta pentru că e un om cu picioarele pe pământ, iubeşte femeile, pizza şi whisky-ul şi crede în separarea uleiului de oţet.

E ceva greşit în toate astea? Cu josu-n sus cumva?

RADU VIDA

Articole din aceeasi categorie