Coreea de Nord: de la schimbare de regim la acţiune militară

Faptul că avansarea şi dezvoltarea programului nuclear al Coreei de Nord a ajuns în punctul în care aceasta reprezintă o problemă reală şi o ameninţare la adresa ordinii globale, în special a celei regionale, nu mai este o noutate.
Pentru ca „războiul verbal” oficial al celor doi protagonişti ai „crizei nucleare” – Donald Trump şi Kim Jong Un să poată fi concretizat în acţiuni, va mai trebui să treacă timp. În cazul Coreei de Nord există două opţiuni viabile pe care Statele Unite, alături de aliaţii din NATO(chiar şi cu Rusia) şi cei regionali – Coreea de Sud şi Japonia le pot lua.
Prima este legată de un demers politic, chiar şi militar – la scară redusă (dar cu posibilitatea de escaladare a conflictului spre un război regional în Asia) – pentru a schimba regimul de la Phenian. Chiar dacă programul nuclear al Coreei de Nord reprezintă garanţia puterii pentru Kim Jong Un, aparatul de stat, subalternii şi cei din cercul puterii ai statului îşi dau seama că o potenţială apăsare a butonului ar duce la dispariţia Coreei de Nord – nu este nicio şansă ca aceasta să iasă învingătoare dintr-o confruntare cu Statele Unite şi aliaţii ei. Evident, trebuie menţionat şi faptul că Rusia şi China cel mai probabil nu se vor complica să intre prea mult în această dilema de securitate geopolitică şi de rearanjare politică din consideraţii evidente. Singurul impediment ar fi faptul că pe lângă deja existenta influenţă americană în zonă – prin Japonia, Coreea de Sud şi alte avanposturi militare şi nu numai – Coreea de Nord ar putea, fie prin unificarea cu sora ei de la sud, sau nu, să devină un alt avanpost al Statelor Unite în zonă, ceea ce ar distruge balanţa regională a puterii.
Schimbarea regimului de la Phenian s-ar produce cu siguranţă sub patronajul şi directa supervizare a Statelor Unite, ceea ce ar putea să aibă ca efect o unificare a celor două ţări, despărţite politic după cel de-al doilea Război Mondial.
De asemenea, o schimbare a regimului s-ar putea produce din interior, făcută cu ajutor indirect, de către al doilea cerc de influenţă din aparatul de stat al Coreei de Nord, dar fără garanţia schimbării efective a sistemului de tip dictatorial.
Americanii încearcă să calmeze spiritele, cel puţin când vine vorba de impacientarea civililor şi a militarilor din Guam şi din zonele direct vizate de o potenţială lansare a unei rachete balistice intercontinentale.
Recent, Kim Jong Un a ordonat prelevarea unor planuri strategice pentru un atac asupra Guamului. Pentru americani, Guam-ul reprezintă unul dintre avanposturile principale din Pacific, fiind şi unul dintre principalele ţinte din al doilea Război Mondial – dacă ne referim la episodul Pearl Harbor.
Singura problemă, din toată această dispută politică este ca nu cumva răbdarea să se termine prea repede, înainte de a exista un plan real de acţiune din partea americanilor în cazul lansării unei rachete nucleare. Cum am precizat anterior, până acum nu ne-am confruntat niciodată cu un astfel de episod pentru a ştii cum să se acţioneze.
Cealaltă opţiune ar fi evident folosirea armatei şi a sistemului militar pentru a contracara efectul Kim Jong Un, şi a restrânge posibilităţile de acţiune, chiar şi a le elimina, ale regimului de la Phenian.
Americanii, evident împreună cu aliaţii lor nu s-ar rezuma la un atac nuclear, din motive reţionale, dar într-un astfel de caz, eficacitatea şi profesionalismul militar american s-ar face vizibil în mare măsură pe apă şi în aer.
Desigur, aceste două opţiuni sunt legate şi de diferite variabile ale jocului politic internaţional, şi aici mă refer de relaţiile dintre SUA şi Rusia, dintre SUA şi China, dintre Rusia şi UE, şi chiar şi dintre SUA şi Uniunea Europeană. De asemenea, o schimbare a regimului trebuie acceptată chiar de China, iar faţă de acest lucru nu putem ştii cum va reacţiona China, implicaţiile regionale şi internaţionale ale unei schimbări fiind extrem de complicate.
Rămâne doar de văzut în cât timp se va concluziona o astfel de acţiune, deoarece cu siguranţă ideea unui război nu este cea pe care liderii marilor puteri mizează în acest moment. Sau este…
Vlad ZUBAC

Articole din aceeasi categorie