Comori pierdute ale umanităţii (IV)

De-a lungul istoriei, comori fantastice din diferite culturi au fost furate sau pur şi simplu s-au pierdut. De multe ori, furtul sau dispariţia lor s-a produs în timpul unui război sau al unui dezastru natural, când nu au putut fi protejate sau când o forţă militară a decis să ia acasă ca trofee astfel de comori. Uneori, aceste comori sunt recuperate, dar multe dintre ele sunt încă pierdute. Site-ul Live Science se opreşte în acest articol la unele dintre aceste comori pierdute care este posibil să nu mai fie recuperate niciodată.

Cel mai probabil unele dintre aceste comori sunt acum distruse – cei mai mulţi savanţi cred că de exemplu că Chivotul Legii a dispărut de mult – dar unele dintre ele ar putea încă exista şi ar putea fi recuperate, precum Bijuteriile Coroanei Irlandei, un diamant de 137 de carate sau o misterioasă comoară descrisă în Manuscrisele de la Marea Moartă.

Articolul Live Science publicat anul trecut este scris de Owen Jarus, colaborator al site-ului, care este licenţiat în artă şi jurnalism. Cele 30 de comori din articol nu sunt clasificate în funcţie de importanţa lor culturală sau spirituală ori de valoarea pecuniară şi nu sunt ordonate nici în funcţie de perioada istorică în care au apărut.

Sicriul regal al Izabelei Czartoryska

În 1800, prinţesa Izabela Czartoryska a creat aşa-numitul “sicriu regal”, care era o colecţie de artefacte ale familiilor regale care au domnit în Polonia. Printre aceste artefacte se aflau bijuterii purtate de regii Poloniei, opere de artă şi alte suveniruri.

Până în anul 1800, Polonia încetase să existe ca stat independent, fiind împărţită între puterile din regiune. Sicriul regal a ajuns în cele din urmă în posesia unui alt grup de invadatori: a fost confiscat de naziştii germani după ce au ocupat Polonia.

Când izbucnise Al Doilea Război Mondial, sicriul regal a fost transportat, împreună cu o importantă colecţie din Muzeul Czartoryski, la Sieniawa, într-o anexă a palatului, care ulterior a fost zidită. Familia Czartoryski a fost trădată de proprietarul german al unei mori, care le-a dezvăluit ascunzătoarea soldaţilor Wehrmachtului. În septembrie 1939, soldaţii nazişti au pătruns în palat şi au jefuit colecţia. Sicriul regal a fost spart şi conţinutul său împărţit între jefuitori, potrivit Wikipedia.

“Love’s Labour’s Won”, de William Shakespeare

Dramaturgul William Shakespeare a scris piesa “Love’s Labour’s Won”, deşi niciun exemplar nu a rămas până astăzi. Este posibil să fi fost o continuare a “Love’s Labour’s Lost”, o comedie scrisă de Shakespeare în anii 1590. Documente din anii 1590 şi din anii 1600 indică faptul că “Love’s Labour’s Won” a fost publicată până în 1598 şi era încă la vânzare în 1603, deşi niciun exemplar nu s-a păstrat, a scris William Carroll, profesor de engleză la Universitatea Boston, în prefaţa la o nouă ediţie a “Love’s Labour’s Lost” din 2009.

Unii specialişti cred că toate menţiunile “Love Labour’s Won” se referă la o altă piesă a lui Shakespeare numită “Much Ado About Nothing”, care este binecunoscută şi montată şi în zilele noastre. O producţie a Royal Shakespeare Company chiar şi-a redenumit un spectacol, care poate fi văzut şi pe YouTube, din “Much Ado about Nothing” în “Love Labour’s Won” în baza acestei teorii.

Evangheliile din secolul I

Cele mai vechi exemplare rămase din evangheliile creştine – după Marcu, Luca, Matei şi Ioan – datează din secolul al II-lea după Hristos. Totuşi, mulţi savanţi cred că unele dintre aceste evanghelii au fost scrise iniţial în a doua jumătate a secolului I. Asta a dus la apariţia mai multor întrebări. A supravieţuit vreun exemplar din secolul I? Dacă nu se descoperă niciun exemplar din secolul I este posibil ca primele evanghelii să fi fost scrise, de fapt, în secolul al II-lea?

În 2015, oamenii de ştiinţă au anunţat că au găsit un fragment din Evanghelia după Marcu în rămăşiţele măştii unei mumii şi se crede că acesta datează din secolul I. Folosind o combinaţie de metode precum datarea cu carbon, stilul scrisului de mână de pe fragmente şi studierea altor documente găsite în mască, cercetătorii au ajuns la concluzia că acestea datează din secolul I. Totuşi, textul descoperit nu a fost încă publicat, notează Live Science.

“Masca unui faun”, de Michelangelo

“Masca unui faun” – un faun fiind o creatură mitologică pe jumătate om, pe jumătate ţap – este o sculptură atribuită artistului italian Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564), pe scurt “Michelangelo”. Proprietarul măştii este Muzeul Bargello din Florenţa, însă aceasta a fost furată în august 1944 din Castello di Poppi, în Toscania.

Autorii furtului sunt soldaţii din divizia 305 a armatei naziste, care făcea parte din armata a 10-a, scrie pe site-ul său Monument’s Men Foundation. Soldaţii au furat masca pe 22 sau 23 august şi au pus-o într-un camion. După o scurtă oprire în Forli, Italia, camionul armatei a 10-a în care se afla această operă de artă şi-a reluat deplasarea la 31 august, alături de alte autovehicule, se menţionează pe site-ul fundaţiei. Locul în care se află în prezent masca este necunoscut.

“Naşterea Domnului cu Sf. Francisc şi Sf. Lawrence”, de Caravaggio

“Naşterea Domnului cu Sf. Francisc şi Sf. Lawrence” este o pictură realizată în 1609 de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610). Tabloul prezintă naşterea lui Hristos, scoţând în evidenţă condiţiile umile în care s-a născut fiul lui Dumnezeu, pictat de Caravaggio aşezat pe o grămadă de paie, susţin savanţii.

Pictura a fost furată în 1969 când se afla într-o capelă din Palermo, în Sicilia, Italia. Lucrarea nu a reapărut şi nu se ştie cine a furat-o. Multă vreme au existat suspiciuni că furtul a fost comis de membri ai mafiei siciliene. În 2015, o copie a picturii a fost dezvelită în capela din care a fost furată.

Ouăle Fabergé dispărute ale Romanovilor

Între 1885 şi 1916, peste 50 de “Ouă de Paşti” decorate au fost create pentru familia imperială rusă de către compania de bijuterii Fabergé. Compania era condusă în perioada respectivă de bijutierul rus Peter Carl Fabergé.

Aceste ouă au fost “realizarea cea mai importantă a renumitei case de bijuterii ruse şi trebuie, de asemenea, considerate drept ultimele mari comenzi de obiecte de artă”.

“Zece ouă au fost create între 1885 şi 1893, în timpul domniei ţarului Alexandru al III-lea; alte 40 au fost create în timpul domniei fiului său îndatoritor, Nicolae al II-lea, câte două pe an, unul pentru împărăteasa-mamă şi celălalt pentru soţia lui”, scrie compania Fabergé pe site-ul său.

În urma revoluţiei ruse Nicolae al II-lea, ultimul ţar ar Rusiei, a fost executat, alături de cei mai mulţi membri ai familiei Romanov. După moartea familiei imperiale, câteva dintre cele 50 de ouă Fabergé au dispărut, existând zvonuri că unele dintre ele se află în colecţii private din diferite părţi ale lumii.

Potrivit unor surse concordante, opt dintre cele peste 50 de ouă Fabergé sunt în prezent pierdute. Cea mai mare colecţie, de zece ouă Fabergé, se află în prezent în muzeul Kremlinului. A doua colecţie ca mărime, care conţine nouă ouă Fabergé, s-a întors în Rusia în 2004, când magnatul rus Victor Vekselberg a achiziţionat colecţia Fabergé de la moştenitorii magnatului Malcolm Forbes.

Articole din aceeasi categorie