Comisiile care… este

Am huiduit Securitatea. Înjurăm spionii. Avem cuvinte de ocară împotriva bubulilor. Şi ne ridicăm glasul împotriva conspiraţiilor prezente sau viitoare.

Dar:

Punem pe numerele maşinilor, plătind suplimentar, SRI, SIE, FBI, CIA… Ridicăm în slăvi cărţile de spionaj, povestim nepoţilor despre faptele măreţe ale bubulilor şi spunem că sunt bune conspiraţiile mafiote, dacă sunt făcute pe spinarea altora. Fără să generalizăm, putem concluziona că avem în genă acţiunile de taină. Nimic rău în asta…

Doar când spionita ridică mingea la fileul guvernanţilor, lucrurile devin suspecte, iar simţul comun ce atinge instituţiile statului face ca totul să cadă în derizoriu.

Am asistat la „acţiunea protocolul” şi ne-am situat de-o parte sau alta a baricadei, chiar şi când victime colaterale am fost chiar noi; am adulat/ murdărit generali ai serviciilor sau procurori; am asistat la spusa unora şi a altora, închipuind ingerinţe cele mai importante instituţii ale statului, fără să ne dăm seama că, de fapt, grupurile de interese, aflate în lupta pentru putere totală, caută dezbinare, realizarea unui clivaj între unii şi alţii, după vechiul dar eficientul divide şi stăpâneşte. Iar acţiunea continuă.
Şi n-au spus o vorbă despre judecători.
Care şi ieri dar şi astăzi ar fi trebuit să ţină dreaptă şi justă balanţa. Şi s-o încline doar în favoarea dreptăţii şi adevărului.
Curtea Constituţională e sesizată că SPP, zice-se, s-ar fi amestecat în ciorba sleită a unor partide. Şi în loc să păzească ce are de păzit (conform legii) şi-a făcut un serviciu paralel care-şi vâră coada unde nu-i fierbe oala. Dacă unii zic şi susţin asta, ceilalţi fac comisii pe inverselea. Nu ajunge că Serviciul de Pază şi Protocol e controlat de diferite comitete şi comisii din Parlament, dar s-a constituit şi o entitate specială pentru… contra.
Sincer: nu contează cine are dreptate.
Noi, marea majoritate a cetăţenilor din această ţară nu avem acces la informaţiile care, realmente, contează. Ne luăm doar după unii sau alţii. După cum suflă Suhoveiul sau Crivăţul şi gânguresc persuasiv-manipulator televiziile preferate. Chiar şi cei cărora până mai ieri le curgea sânge albastru în vene s-au colorat în roşu, numai pentru că, pentru nemuncă, au primit salarii babane. Cu alte cuvinte, social democraţii au devenit bogaţi, iar sărăcimea a devenit liberală. Dar cum spuneam nu asta contează. Ci faptul că, acolo sus, se duc lupte pentru putere, iar jos (vorba vine) se mestecă acelaşi rahat: cine pe cine spionează, dacă şi cum se fac scenarite în favoarea unora (simpatici) sau altora (urâţi-foc), căror bubuli aparţin ai noştri miliardari de mucava, şi ce… cartoane folosesc alţii pentru a accede acolo unde aerul e rarefiat dar e mai mult decât bine.
Trist!

Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Comisiile care… este

  1. Zub

    „putem concluziona că avem în genă acţiunile de taină. Nimic rău în asta…”

    Aș zice că e foarte dăunătoare spionita de care suferă unii. Au devenit ca țațele din piață, interesați numai de ce se întâmplă pe la casele altora, până la obsesie. Dacă îi mângâie cineva pe cap, sunt în stare să se creadă mari spioni, în realitate nefiind nimic altceva decît niște bieți delatori, filatori, colportori de zvonuri și minciuni, pentru câțiva firfirici.

    Sunt în stare să își antreneze și copiii în activitățile lor distructive. De regulă nu au servicii, sunt neangajabili căci nu știu să facă nimic, trăiesc din te miri ce, spionează și când vin echipe de meseriași la vecini, notând numărul mașinilor, pentru a raporta mai departe la șeful zonal, o altă lepădătură mai învechită în rele. Tot ce se petrece pe stradă, lichelele astea știu și raportează. Unde ajung informațiile?

    Securitatea n-a murit, ci a dat în metastază.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *