Col. Ion MOLDOVAN: Finalizarea Centrului de Coordonare a Intervenţiilor – una dintre priorităţile anului 2017

Finalizarea Centrului  Judeţean de Conducere şi Coordonare a Intervenţiilor şi demararea proiectului de la Beliş, de înfiinţare a unei subunităţi de pompieri şi SMURD şi a unui centru de pregătire pentru situaţii de urgenţă, sunt două dintre obiectivele pe care inspectorul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu”, col. Ion Moldovan, şi le propune pentru 2017.

„O spun din nou: este necesară prezenţa noastră în zona Beliş printr-o subunitate sau punct de lucru, cum vrem să-i spunem, dar încă ne împiedicăm pe partea de resurse financiare. Proiectul de la Beliş este unul foarte ambiţios şi nu cred că suma necesară este aşa de mare încât să nu poată fi găsită” – spune col. Ion Moldovan, referindu-se la proiectul iniţiat la scurt timp după accidentul din Apuseni, de Primăria Beliş în colaborare cu primăriile comunelor învecinate, cu ISU şi Consiliul Judeţean Cluj.

Pe de altă parte, comandantul ISU Cluj îşi pune speranţa în promisiunea că în acest an „vor mai veni maşini la ISU Cluj, vor mai veni accesorii, fiindcă este absolută nevoie”. „Noi, oameni avem, dar oamenii cu mâna goală nu pot să intervină” – declară col. Ion Moldovan.

– Cum vă descurcaţi cu maşinile ISU între blocuri, unde accesul este, adesea, blocat de autoturismele parcate care pe unde?

– Ştim cu toţii foarte bine aglomeraţia din Cluj. Pe măsură ce trec anii sunt tot mai multe maşini şi traficul în Cluj este infernal. Acest lucru l-am discutat de multe ori cu dl primar şi cu responsabilii de siguranţa circulaţiei din Cluj. Momentan, s-a făcut tot ce s-a putut. Nu ştiu ce s-ar putea face, încă.

Sincer, uneori ne este greu şi nouă să ieşim de aici, din curtea ISU, fiindcă toate cele patru benzi de pe bulevard sunt blocate, având în vedere că se face un „dop” undeva, în centrul oraşului. Avem sirene, avem girofaruri, semnale luminoase, dar nu se poate trece, nu avem pe unde!

Referitor la aglomeraţia dintre blocuri… ce să vă spun? Clujenii încearcă să-şi parcheze maşinile pe unde pot. N-avem ce face! Ne descurcăm. Sunt multe aspecte, într-adevăr. După ce se întâmplă vreo intervenţie şi sunt afectate şi maşinile din preajma incendiului respectiv, vin proprietarii la noi şi cer explicaţii. N-avem ce explicaţii să le dăm! Noi intervenim, limităm şi lichidăm incendiul respectiv şi de acolo încolo nu mai este problema noastră.

– Au fost multe incendii în 2016?

–  Destule. Numărul total de intervenţii pe care l-am avut în 2016 este de 18.434. În 2015 au fost 14.200. Din numărul total de intervenţii, 602 au fost pentru incendii şi 14.000 – intervenţii pentru acordarea primului ajutor medical. Restul au fost intervenţii la inundaţii, pentru asanarea terenului de muniţia rămasă neexplodată ş.a.m.d.

Este, faţă de 2015, o creştere fantastică a numărului de intervenţii. Şi toate, făcute cu aceleaşi echipaje, cu aceiaşi oameni, cu aceleaşi maşini.

– Câţi oameni aveţi la ISU Cluj, în prezent?

– Pot să vă spun că stăm… destul de bine. De ce spun „destul de bine”? Ştiţi, poate, că există o lege, în sistemul de ordine şi siguranţă publică, să te poţi pensiona la 48 de ani, sigur, în anumite condiţii. Şi… au plecat. Mulţi. Foarte mulţi oameni care au îndeplinit condiţiile de pensionare, au plecat. Şi sunt acum anumite paliere care sunt descoperite. Încercăm să le acoperim. Mă bucur să vă spun că ISU Cluj a început să întinerească. Din 2014, au venit la noi foarte mulţi tineri din şcolile militare – având în vedere că municipiul Cluj-Napoca este atractiv pentru tineri -, şi aceştia au crescut în preajma oamenilor care erau şefi de servicii sau şefi de compartimente, şi acum nu le este foarte greu să preia din mers anumite sarcini. Dar, încă avem „găuri”. Încă avem „găuri” pe care trebuie să le acoperim. În urma accidentului nefericit de la „Colectiv” s-a luat măsura reorganizării Inspectoratului General şi a structurilor subordonate – mă refer la unităţile teritoriale, cum suntem noi. Rezultatul acestei măsuri este apariţia noului stat de organizare începând de la 1 ianuarie, respectiv suplimentarea unor posturi şi funcţii. Noi acum suntem 735 de oameni şi vom fi 783. Ne-au dat mai mulţi ofiţeri şi subofiţeri. Dar, încă este foarte puţin.

– Câţi ar trebui să fiţi pentru ca unitatea să funcţioneze la parametri optimi?

– Ca să fim în situaţia în care să funcţionăm, să zic, normal, adică să nu forţăm oamenii, să nu-i aducem de acasă în turele libere, să nu-i încărcăm cu foarte multe sarcini – fiindcă acum sunt unii care au preluat mai multe compartimente! -, ar trebui să fim între 900 şi 950 de oameni.

– Aţi amintit de accidentul de la „Colectiv”. S-a schimbat ceva în bine de la acel accident, pe partea civilă şi pe partea militară?

– În ceea ce priveşte partea civilă, nu s-a schimbat nimic, şi vă explic de ce spun asta.

În întreaga ţară sunt încă foarte mulţi oameni care n-au realizat tragedia, în adevăratul sens al cuvântului, care s-a întâmplat la „Colectiv”. Încă sunt mânaţi numai de câştiguri, de dorinţa de a face bani cât mai mulţi, nerespectând în totalitate legea.

Referitor la Cluj, vă pot spune că stăm foarte bine, dar sunt şi aici câteva localuri care trebuie supravegheate. Noi le supraveghem şi le controlăm, nu pot să spun lunar, dar tot la două luni mai facem câte o acţiune de verificare. Sigur, ne primesc cu braţele deschise, sunt deschişi la a colabora cu noi, este o intenţie pozitivă, a lor, de a face lucrurile să meargă, dar totul rămâne la stadiul acesta, de intenţie. Am plecat de-acolo şi sigur că nu putem să stăm de pază la uşa lor, să vedem dacă fac tot ce trebuie făcut. Şi nu fac!

Dar, tot la Cluj sunt cluburile mari care sunt în regulă şi care şi-au luat toate măsurile necesare, pentru a funcţiona în perfectă legalitate.

Pe partea militară, noi am ştiut dintotdeauna ce trebuie să facem. Inclusiv la „Colectiv”, din punctul meu de vedere nu s-a greşit absolut cu nimic în ceea ce priveşte intervenţia. S-a făcut tot ce s-a putut face pentru a salva acei oameni, dar, sigur, sub impactul acelor clipe, s-a dat vina, aşa cum se întâmplă întotdeauna, tot pe cei care au fost în prima linie.

– La fel a fost şi în cazul accidentului aviatic din Apuseni.

– Exact. Dai cu noroi în salvatori. Şi nu este corect! Nu este normal să dai cu noroi în nişte oameni care şi-au riscat propriile vieţi ca să le salveze pe ale altora!

… S-au îmbunătăţit lucrurile şi la noi. După cum vă spuneam, s-a dat o nouă faţă Inspectoratului General, prin crearea acestui nou stat de organizare, s-a îmbunătăţit şi tehnica de intervenţie. Lucrurile evoluează şi pe partea de intervenţie la cutremur. Noi n-am făcut nici o dată, de când sunt eu ofiţer, o asemenea simulare de intervenţie la cutremur cum a fost cea din 2016! Am vrut să vedem cum stăm, într-o astfel de situaţie, şi am descoperit că sunt anumite lucruri care trebuie puse în ordine, sunt anumite accesorii, anumite mijloace de intervenţie pe care nu le avem, dar de care trebuie să facem rost. Per ansamblu, exerciţiul respectiv a fost o reuşită. Şi ştim că, dacă, Doamne fereşte, se întâmplă, noi suntem pregătiţi să intervenim, cu ce avem acum. Este bine, este rău, este puţin, este mult, nu ştiu, dar ştiu că suntem pregătiţi să intervenim.

– Cât de… departe sunt serviciile noastre de intervenţie de cele similare, din Vest?

– Departe. Foarte departe. Am avut ocazia să văd cum sunt organizaţi pompierii în Franţa, în Olanda, în Germania şi, vă spun sincer, nu există comparaţie. Aşa, pe o scară de la 1 la 10, noi suntem undeva la 4-5, faţă de ei. Spun 4-5 ca dotare! Ca şi concepţie, ca mentalitate, ca gândire, nu. Să ştiţi că noi suntem mult mai curajoşi ca ei. Curajoşi la modul că nu cântărim riscul la care ne expunem. Noi intrăm şi ne facem treaba. Ei, cei de afară, cântăresc de două ori sau chiar de trei ori mai mult faţă de noi la ce riscuri se expune salvatorul, şi abia după aceea intervin. Dar, din punct de vedere al dotării, al tehnicii, noi suntem mult, mult prea în spate.

Au apărut şi cred că vor intra în funcţiune, începând de anul acesta, centrele de pregătire zonale, şi pe partea pompieristică.

– Un centru de pregătire pentru situaţii de urgenţă ar fi trebuit să funcţioneze deja la Beliş, în cadrul acelui proiect care propunea şi înfiiinţarea unei subunităţi de pompieri şi SMURD, acolo. Proiectul însă a rămas… în aer.

– Aşa este, a rămas în aer. Din păcate, n-am reuşit nici eu să mişc lucrurile, acolo. Acum, am vorbit cu noul primar şi se pare că dânsul este dispus să colaborăm, să vedem ce putem face ca să demarăm proiectul.

O spun din nou: este necesară prezenţa noastră acolo printr-o subunitate sau punct de lucru, cum vrem să-i spunem, dar încă ne împiedicăm pe partea de resurse financiare. Din păcate, cei de la Inspectoratul General nu pot să investească nici în centrul de pregătire pe care l-am gândit la Beliş, având în vedere că sunt alte proiecte pe rol, demarate cu mult înainte. E vorba în principal de proiecte cu fonduri europene, în judeţele de la graniţă, realizate în parteneriat cu ţările vecine.

– Spuneaţi de întinerirea personalului din ISU Cluj. Ce nume credeţi că îi motivează pe tineri să să aleagă „meseria” aceasta, de pompier?

– Eu cred că în primul rând este statutul bine definit în societate, un salariu bunicel, o stabilitate în ceea ce priveşte locul de muncă, iar pe de altă parte, cred că este elanul tineresc. Sunt unii care îşi doresc de mici să devină pompieri. Văd, printre copiii care ne calcă pragul la diferite momente ale anului, cât sunt de interesaţi de ceea ce facem noi şi vor să ajungă ca noi.

Nu pot să spun cu absolută certitudine ce-i motivează. Este evident însă că la nivelul întregii ţări, absolvenţii Facultăţii de Pompieri şi ai Şcolii Militare de la Boldeşti se îndreaptă spre centrele mari, spre oraşele mari – Bucureşti, Cluj, Timişoara. Unitatea noastră este una foarte atractivă, având în vedere şi faptul că în ultimii ani Clujul s-a dezvoltat foarte mult. Este un furnicar! Se construieşte mult, sunt foarte multe evenimente, este un oraş frumos, este un oraş din Ardeal – căci contează şi asta! Este atractiv. Vă spun asta având în vedere că avem foarte multe solicitări de la oameni care vor să vină în ISU Cluj, vor să se mute la noi din alte judeţe. Îmi spun că aici este tineret mult, că este o altă abordare a tot ceea ce înseamnă relaţii interpersonale.

– La un început de an se face şi o evaluare a muncii colectivului din anul care a trecut. Cum apreciaţi activitatea subordonaţilor dvs în anul 2016?

– Foarte bună. Fără nici o rezervă! Având în vedere că în 2016 n-am avut accidente în rândul personalului, n-am avut intervenţii ratate, n-am avut evenimente sau lucruri care să pună o pată neagră asupra muncii noastre, şi cumulând şi cu intervenţiile reuşite şi cu aceste festivaluri pe care le-am gestionat, n-am decât să-i apreciez la superlativ pe oamenii mei pentru munca pe care o fac.

– Colaborarea cu autorităţile locale, în 2016, cum a fost?

– Foarte bună. Avem o relaţie foarte bună cu toate primăriile din judeţ unde avem subunităţi. Cu Consiliul Judeţean, la fel, chiar dacă nu am reuşit să terminăm acest Centru Judeţean de Conducere şi Coordonare a Intervenţiilor. Consiliul Judeţean ne sprijină  cu fonduri financiare pentru diferite evenimente, ne-au dat şi o maşină mică, în comodat…

– Proiecte, speranţe pentru noul an?

– Speranţe? Îmi doresc foarte mult să dau o „formă” acestui Centru  Judeţean de Conducere şi Coordonare a Intervenţiilor. Şi, bineînţeles, să începem proiectul de la Beliş.

Eu sunt un om care, dacă îmi propun să fac ceva, şi fac. Anul trecut mi-am propus să fac aceste proiecte de care vă spuneam la început, şi am reuşit, chiar dacă la dl primar de la Dej, de exemplu, am fost poate de vreo cinci ori, să insist pentru maşină. Deci, chiar dacă trebuie să insist, o voi face şi cred că vom avea şanse de reuşită.

Proiectul de la Beliş este foarte ambiţios şi nu cred că suma necesară este aşa de mare încât să nu poată fi „găsită”.

Aşadar, cam aceste lucruri mi le propun, pentru 2017. În rest…, îmi doresc să fim sănătoşi, să putem face lucrurile să meargă. Eu sunt convins că în anul 2017 vor mai veni maşini la ISU Cluj, vor mai veni accesorii, fiindcă este absolută nevoie. Noi, oameni avem, dar oamenii cu mâna goală nu pot să intervină.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie