Cinemateca TIFF – “Vânătorii de capete”, film de… 10! Best thriller pentru totdeauna

• joi 15 februarie, 20. 00 * cinematograf ‘Victoria’ •

Un film cum este Vânătorii de capete (2011, producţie Norvegia) nu se poate rata şi motivele sunt multe şi întemeiate. Chiar dacă este o producţie nordică şi, din păcate, literatura şi filmul nordic nu prea au încă audienţă pe plaiurile noastre mioritce. Este un motiv în plus de a acorda atenţie literaturii nordice, una dintre cele mai bune la ora actuală în materie de thrillere poliţiste.

Despre calitatea filmului vorbesc cronicile de specialitate, din varii spaţii culturale. Despre calitatea filmului vorbesc premiile şi nominalizările : Empire Award U. K pentru ‘Best Thriller’; Premiul Publicului la Amanda Awards; nominalizare BAFTA, nominalizare la Premiul Publicului la Festivalul Filmului European,… Despre calitatea filmului vorbesc mai toate categoriile vizate în premii sau/şi nominalizări, montaj, sound design, efecte vizuale, scenariu excelent scris, interpretări. Şi nu sunt nume mari, dar sunt buni şi foarte buni. În fine, la baza calităţii filmului stă romanul lui Jo Nesbo, al doilea în topul celor mai traduşi autori norvegieni (peste 40 de limbi, inclusiv în limba română; 140 de ţări !), The Headhunters apărând în 2008. Toate la un loc fac din Vânătorii de capete – recrutor de angajaţi pentru poziţii cheie într-o firmă – un film de nota 10.

Robert Brown este un headhunter de succes, căruia nu-i lipseşte nimic. Are de toate şi totuşi fură, opere de artă, totul pentru a întreţine luxul soţiei. O expoziţie îi dă peste cap toată existenţa. Pentru că ambiţia se centrează pe furtul unui celebru tablou de Rubens, ‘Calydonian Boar Hunt’. De aici începe filmul, din care nu lipsesc scenele sângeroase (cam multe), crime ciudate, urmăriri, cascadorii, răsturnări de situaţii, trădări, iubiri, ritm susţinut, un mixtum compositum la care trebuie să-i rezişti.

Spuneam că numele actorilor nu ne spun mai nimic : Aksel Hennier, Nikolaj Coster – Waldan, Synn,… Încet, încet trebuie să ne obişnuim cu ele. Cum trebuie să ne obişnuim şi cu filmul nordic (norvegian, suedez, danez,…), superior deocamdată celui autohton. Pentru că în momentul de faţă, filmul nordic are un ascendent în BAFTA, Oscar, Globuri, în timp ce filmul românesc se află tot pe lista lungă. E drept că au fost premii la Cannes, la Berlin, bine şi aşa dar cam puţin în raport cu filmul nordic.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *