Ceva ce mă face mândru că sunt român

Mândria sau rușinea de a fi român? Aceasta este întrebarea. Mândru de naționalite sau rușinat de ceea ce se întâmplă în țara aceasta? E clar că pe unguri poți să-i înțelegi că nu-s mândri fiind români, dar ce facem cu cei ca mine, care pendulează, nu din pricina unui capriciu, între a fi fălos că mi-s român și a fi descumpănit de etichetă.
Mă doare deodată la patină, în cot și în spiț că țara arde și politicienii își dau la gioale de dragul ciolanului, de vreme ce România rupe gura târgului la Campionatul European de handbal feminin, aflat în plină desfășurare în Franța. Constatăm încă o dată, dacă mai era nevoie, că tot sportul ne scoate pârleala sau dacă vreți să sune mai academic tot sportul rămâne ambasadorul nostru peste hotarele unde și așa avem o carte de vizită șifonată. Trebuie să recunoaștem că victoriile României de la europeanul din Franța, cu Cehia, Germania și mai ales Norvegia, aceasta din urmă fiind regina Bătrânului Continent, ne face, măcar în virtutea patriotismului, să ne uităm la handbal mai mult decât o făceam înainte. Și că această națională pe care nici măcar nu o antrenează un român, ci un spaniol, ne face să fim mândri că suntem ceea ce suntem. Și este unul din puținele motive pentru care nu mi-ar fi rușine să-mi scot cartea de identitate. Pentru această afirmație, unii mi-ar arăta obrazul. Dar această națională a României face ca peisajul anost al vieții noastre publice, în care balonul se dezumflă prea repede, să prindă viață. Desele fâsâituri ale politicienilor din spațiul mioritic, uneori urât mirositoare, cu dosurile lipite cu super glue de scaunele confortabile și încălzite de prin parlament, ne-au îngenuncheat speranțele că țara aceasta va mai arăta vreodată normal. Și aceste ”escapade” sau aventuri de scurtă durată, pe care ni le oferă sportul și unii sportivi, între care nu vreau s-o las deoparte pe Simona Halep, la care se adaugă aceste minunate handbaliste, ne scot din amorțeală. Și mă fac să uit pe bune că n-am lipici la bani și nici arici la punga goală. Și pentru că așa e democratic, dați-mi voie să le mulțumesc handbalistelor că-mi dau motive să nu țin televizorul pe post de bibelou, așa cum stă în marea majoritate a timpului. Și că măcar din această cauză, fără să fiu acuzat ca fiind iezuitic sau sofistic, mă fălesc să sunt român.

 

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *