CEDO-CIA-Romania

Adevărul absolut există doar în basme, iar dreptatea poţi s-o cauţi până îţi toceşti pingelele. 

Sunt axiome.

Unele lucruri sunt de neînţeles şi, chiar dacă speculaţiile ajung la vreo concluzie – bună sau rea – nu înseamnă că adevărul şi dreptatea  tresaltă de bucurie sau se tăvălesc pe jos de durere şi remuşcare. 

Guantanamo.

Nu noi am inventat locul, nu noi l-am infestat cu închisori şi nu noi am dus acolo tot felul de islamişti – inamici ai americanilor, pe unde-şi poartă ei armele şi împart dreptatea pe care nu le-o cere nimeni. Zice-se că prelungirea citoplasmatică a acestei mizerii din coastele cubaneze are, mă rog, a avut corespondenţe şi la noi în Ţărişoară. Eu, locuitor temporar pe str. Clinicilor 33 nu pot spune nici „da”, nici „nu”. A spus-o, mai cu juma’ de gură,  şeful statului de atunci, dl. Iliescu.  „Nu”, înmuiat în zeama bilibistrocizantei politichii de pretutindeni. (Şi lituanienii au spus acelaşi lucru, dar n-au fost crezuţi).

Acuma:

Pot fi de acord că CIA n-a avut destul cherosen să ajungă la destinaţia din America Centrală şi să-şi bătucească acolo, duşmanii. Şi, de dragul analizei, pot să cedez (crezul meu este totuşi că n-am avut închisori pentru conflictele americanilor cu muslimanii), aşadar, pot să spun că, în ipoteza în care au făcut haltă, agenţii CIA s-au comportat ca şi la ei acasă şi n-au respectat drepturile omului arab, prizonier de război, spion în unele cazuri, şi nemernic în particular, cînd vine vorba despre a pune bombe la fundul yankeilor.  Dar: oricum aş întoarce-o, şi oricum aş suci-o, nu pot pricepe în ruptul capului de ce ei bat, schingiuiesc, omoară, şi noi plătim! În paranteză fie spus, lituanienii, cărora tot aşa nu li s-a recunoscut acel „nu”  în legătură cu închisorile CIA de pe teritoriul lor naţional, au de plătit despăgubiri pentru nerespectarea drepturilor omului de… – aţi ghicit? – de către CIA americană.  Urmăm noi, pentru că deja avem o condamnare la 100.000 dolari, pe care îi vom da în lei jigăriţi, luând de la gura sărmanilor şi dând unor inşi cu care nu avem şi nu am avut nimic, dar care au încasat-o americăneşte. Aici sau acolo!

CEDO ne-a arătat direct cu degetul. Dar judecătorilor evropeni le-a sărit elasticul de la chiloţi  de frică şi nici măcar n-au întrebat pe cei de la CIA: mă, băieţi, aţi fost sau nu cuminţi?  Hai să vă amendăm, aşa, de formă, că în loc să faceţi nani, aţi dat cu pulanul în supuşii lui Alah! Nuuuuu! Într-un spirit de înaltă… solidaritate continentală, CEDO i-a fript pe cei mai năcăjiţi dintre cei care pun umărul la gloria Americii. Nu mă aşteptam ca americanii să ne ia apărarea. Poate că nici nu aveau de ce, dar o vorbă bună nu strica. Puteau să le spună discret flăcăilor de la CEDO: uitaţi-vă la barosani! Ei au avut infinit mai mari posibilităţi pentru a ascunde rahatul nostru sub preşul lor. Ăştia micii n-au mâncat usturoi nici pe vremea lu’ Dracula!…

Hâââââ? 

Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *