„Această criză, spre deosebire de cea provocată de pandemie, va fi una mai degrabă structurală”

Fundația Friedrich Ebert și Asociația Proiect România 2030 Cluj Napoca organizează joi, 17 noiembrie, evenimentul cu titlul „Criza inegalităților de dezvoltare. Cum transformăm creșterea economică în bunăstare socială?”. Sergiu Mișcoiu, profesor universitar la Facultatea de Studii Europene din cadrul UBB Cluj, subliniază care este scopul dezbaterii și ce anume va evidenția aceasta.

„În 2021, România a avut una dintre cele mai mari rate medii de creștere a PIB-ului real, de peste 2,7%, în timp ce valoarea adăugată brută generată de sectoarele din economie aproape s-a dublat în termeni nominali, de la 115 miliarde euro la aproape 217 miliarde euro, potrivit Eurostat. Această creștere a fost susținută mai ales de sectoare precum ITC, servicii profesionale, științifice și tehnice, servicii administrative și servicii suport. Totuși, această creștere economică nu s-a tradus printr-o distribuție echitabilă a bunăstării create. În ciuda creșterii economice impresionante, societatea românească este marcată de inegalități profunde și excluziune socială. 

Evenimentul nostru își propune să abordeze problematica diferențelor de dezvoltare, de la disparitățile regionale care s-au accentuat după 1989, accesul inegal la bunuri esențiale și până la sărăcia energetică. Accentul discuțiilor se va muta în a doua parte a evenimentului pe soluții care vor veni dintr-o multitudine de perspective: economică, socială, demografică, de securitate ca răspuns la întrebări adresate de publicul din sală sau colectate în avans din social media”, explică Sergiu Mișcoiu.

În opinia sa, efectele pandemiei au fost resimțite mai ales de către cei vulnerabili, inegalitățile fiind adâncite și accentuate odată cu criza sanitară: “Crizele lovesc întotdeauna într-o manieră disproporționată acele pături ale societății care nu beneficiază de capital economic și social. Așa cum demonstrează marea majoritate a indicatorilor, pandemia i-a afectat în primul rând pe cei care se aflau în stare de precaritate materială (șomeri, zilieri, tineri din mediul rural, angajați în comerțul privat de mici dimensiuni, navetiști, familii monoparentale și/sau cu mai mult de trei copii, etc.). Revenirea pe o piață a muncii oricum concepută după un model neoliberal puțin orientat către incluziune și redistribuire se dovedește extrem de dificilă. Au fost afectați substanțial și românii care lucrau în afara granițelor, dintre care câteva zecii de mii au revenit în România, mulți dintre ei cheltuindu-și deja agoniseala acumulată în Vest și îngroșând acum rândurile celor aflați în stare de precaritate”.

Un alt aspect important pe care Sergiu Mișcoiu îl evidențiază se referă la criza actuală pe care o traversăm cu toții și care, se pare, și aceasta va lăsa urme adânci.

„Toate indiciile ne duc înspre consolidarea temerii conform căreia această criză, spre deosebire de cea provocată de pandemie, va fi una mai degrabă structurală și va afecta în mod general întreaga societate și în mod special acele sectoare ale economiei ale căror adaptare este mai dificilă. În același timp, într-o asemenea criză, polarizarea dintre urban și rural și, în special, cea dintre, pe de o parte, urbanul mare (București, orașe mari din Transilvania și Banat) și, pe de cealaltă, urbanul mic și ruralul profund se va accentua. Orizontul de oportunități al tot mai multor români care trăiesc și lucrează în zona rurală și mic urbană se va îngusta, acest efect accentuându-se în măsura în care criza va fi una internațională, iar posibilitățile de angajare în afara României vor fi, la rândul lor, limitate.

Tocmai din aceste motive, este esentială conștientizarea imperativului de a orienta politicile publice nu doar către implementarea unor măsuri de sprijinire punctuală a unor persoane sau sub-sectoare aflate temporar în dificultate, ci și în direcția elaborării unor strategii pe termen lung prin intermediul cărora discrepanțele inter- și intra-regionale să fie reduse prin acțiuni concrete de dezvoltare socio-enomică și ecologică sustenabilă”, consideră Sergiu Mișcoiu.

A.M.C.