Ce fel de Unire?

După primele două luni pe care le-am parcurs din „Anul Centenarului”, putem observa că aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire este marcată atât de românii aflaţi în spaţiul naţional cât şi în diasporă. Ce e interesant e modul în care românii din Basarabia se raportează la acest eveniment atât de important pentru România. Pe de o parte, vedem numeroase manifestări şi proiecte derulate de studenţii basarabeni aflaţi la studii în centrele universiatre din România. Aceştia ţin să marcheaze Centenarul Marii Uniri prin activităţi de promovare în primul rând a identităţii lor etnice româneşti, precum şi prin punerea în valoare a parcursului pro-european al Republicii Moldova. Pe de altă parte, Anul Centenarului e promovat intens şi peste Prut, unde au avut loc deja şi urmează să se desfăşoare numersoase activităţi ştiinţifice şi culturale ce vor sta sub semnul anului 1918. Tot în seria de acţiuni dedicate celebrării a 100 de ani de la Marea Unire se doreşte a se înscrie şi iniţiativa celor 105 de localităţi din Republica Moldova de a semna aşa zisă „Declaraţia de Unire cu România”. Deşi actul are doar rol simbolic, nicidecum juridic, până acum documentul a stârnit o serie de comentarii. Dacă unii văd în această acţiune un modalitate de a celebra anul 1918, alţii, mai exact cei care privesc încă spre Moscova printre care şi preşedintele în exerciţiu Igor Dodon, încearcă să exploateze politic gestul primarilor şi consilierilor locali, catalogând „Declaraţia de Unire” drept o ameninţare la adresa statalităţii moldoveneşti. Nu este pentru prima dată când tema „unirii” este adusă în prim planul politicii din Republica Moldova. Până acum acest subiect a fost frecvent exploatat la Chişinău, aducând beneficii politice împortante pentru uniii. De data aceasta însă nu ştim cine va beneficia de avantaje politice şi electorale de pe urma acestui subiect atât de sensibil. Cu siguranţă, cetăţenii din stânga Prutului nu! „Adevărata Unire” pentru aceştia sau „Marea Unire” va fi cea a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, unde România, ca un frate mai mare şi în baza unei istorii comune, a unei limbi române comune, a tradiţiilor şi culturii, pavează calea europeană a ţării de peste Prut.

Până atunci însă, mult mai important decât declaraţiile simbolice de unire, trebuie extinse acţiunile de înfrăţire dintre localităţile situate pe cele două maluri ale Prutului, proiectele comune şi intensificat sprijinul pe care România îl acordă Republicii Moldova. În acest sens, România are pregătit deja cadrul legal, autorităţile administraţiei publice locale putând încheia acorduri de înfrăţire/cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale din Republica Moldova şi Ucraina pentru realizarea şi finanţarea unor obiective de investiţii ale unităţilor administrativ-teritoriale din Republica Moldova şi Ucraina. Aici sunt incluse programe comune culturale, sportive, de tineret şi educaţionale, stagii de pregătire profesională şi a altor acţiuni care contribuie la dezvoltarea relaţiilor de prietenie. Doar în acest mod poate participa România la democratizarea societăţii aflate în stânga Prutului pentru a crea cadrul aderării acestei ţări la Uniunea Europeană.

Cosmin PURIŞ

Articole din aceeasi categorie