CATRENE

O mie de mii de-ntrebări mă sfîşie

Gînduri mă sfîşie, iubesc, pătimesc,

Dumnezeu în mine tot moare şi-nvie.

Sper şi disper şi aştept nu ştiu ce

Şi o mie de mii de-ntrebări mă sfîşie…

 

Toate se schimbă zi de zi, ceas de ceas

“Toate se schimbă zi de zi, ceas de ceas”,

Zise-nţeleptul şi nu-i de-a mirarea.

Nimic din ce-i azi nu-i şi mîine la fel.

Neschimbată de-a pururi e numai schimbarea…

 

Aud cum din stele peste ei cade bruma

Bătrîni-bătrîni munţii în jur şi tăcuţi

(Aud cum din stele peste ei cade bruma)

Şi singur în ei cum niciodată n-am fost.

Şi Singurătăţii-i sunt duh pe-aici numa…

 

Există o oră cînd toţi greierii dorm

Există o oră cînd toţi greierii dorm,

Iar tăcerea adîncă e ca de piatră.

Atunce în mine ca dintr-un straniu cavou

Sfinxul Pustiei se aude cum latră…

 

Atît, Doamne?

Două lemne puse-n cruce

Să le spele ploaia, vîntul –

Atît, Doamne, atît, Doamne,

Din ce-i om pe-acest pămîntu?…

 

Vei fi cruce ori vioară?

Brad bătrîn în munţi. Un vînt

Rău frămîntă-l şi-l doboară.

Eu, în gîndul meu: sicriu

Vei fi cruce ori vioară?…

 

Nu de vînt se clatin codri

Nu de vînt se clatin codri

Ci de-un gînd al lor ascuns

Ce nu poate a-l pătrunde

Decît cel ce-i nepătruns…

 

Ce multe stele, Doamne, şi ce reci!

Ce multe stele, Doamne, şi ce reci!

În noaptea asta neagră, depărtate!

Sînt oare îngheţaţii ochi ai tăi

Cu care mă priveşti, Singurătate?…

 

Sînt stele care-n clipa asta mor…

Sînt stele care-n clipa asta mor.

La nimeni, nimeni vede, nici descîntă

Decît, bătrîn-bătrîn sufletul meu

Ce tînguie-le şi le-n el mormîntă…

 

Nopţile grele de insomnie

Datu-mi-s-au, dat mie

Nopţile grele de insomnie.

Dacă, dacă, Dumnezeule sfinte,

Tot aşa fi-va şi-n veşnicie?…

 

Pe un ram o biată frunză

Pe un ram o biată frunză,

Una doar, se, lin, bătea

Şi nici vînt era, nici boare –

Erai tu, inima mea?…

 

Eres

Şi îngerii, şi îngerii plîng

De dureri vechi, de nouă,

Se în văzduh rotesc şi se frîng

Şi plînsul li se face pe pămînt rouă…

 

Pentru ce şi pentru cine?

Că e om ori pom ori floare

Naşte, chinuie şî moare

Şi un gînd mereu în mine:

Pentru ce şi pentru cine?…

 

Nu cumva, Doamne, Tu eşti însăşi Tăcerea?

În pământ, în ape, în vînt, în afunde

Genuni ale Cerului Te tot strig. Nu-mi răspunde

Nimenea, nimenea! Şi,-nspăimântată, părerea:

Nu cumva, Doamne, Tu eşti însăşi Tăcerea?…

 

Undeva, undeva în adînc de vremi plînge

Undeva, undeva în adînc de vremi plînge

Cineva care-n Elu-şi de prea singur se frînge.

Oare tu, oare tu eşti, biet suflet al meu,

Ori de vecia-I, obosit, Dumnezeu?…

 

Plînge şi Domnul Dumnezeu cînd şi cînd

Plînge şi Domnul Dumnezeu cînd şi cînd.

De prea greul veciei se tînguie-ntr-însul.

L-am, cîndva, într-un vis auzit

Şi de la El învăţat-am eu plînsul…

Articole din aceeasi categorie