Casa “Sf. Iosif” – locul în care copii necăjiţi îşi descoperă copilăria

Douăsprezece măicuţe se încăpăţânează de două decenii să ţină vie flacăra românismului şi a credinţei greco-catolice la Odorheiul Secuiesc, zonă în care 93 la sută din populaţie o reprezintă maghiarii. Cea mai importantă misiune a călugăriţelor este însă creşterea, educarea şi pregătirea pentru viaţă a copiilor orfani sau care provin din familii cu situaţie dificilă. Rugăciunea, sacrificiul şi dăruirea măicuţelor îi fac pe aceşti copii să se simtă acasă şi să-şi privească viitorul cu încredere şi speranţă.

Odorheiu Secuiesc, Dealul Stejarilor, Casa “Sf. Iosif”. Locul în care 150 de copii necăjiţi aduşi din diverse locuri ale României şi-au găsit copilăria şi o trăiesc din plin acum. Povestea Aşezământului “Sfântul Iosif” începe în 1992, când reprezentanţii Fundaţiei elveţiene Basel Hilft, văzând campania dusă în presa europeană pe tema copiilor din centrele sociale din România, au decis să ridice un cămin pentru minorii în dificultate. Elveţienii au ales ca obiectivul caritativ-educativ să fie făcut la Odorheiu Secuiesc, iar de ridicarea construcţiei să se ocupe societatea “Aris Industri” din Bucureşti. La finalizarea lucrărilor, în 1996, Fundaţia “Basel Hilft” a donat clădirea, în suprafaţă de 8700 metri pătraţi, Congregaţiei greco-catolice “Inimii Neprihănite”, care să ducă la îndeplinire misiunea social-caritativă. Aşezământul dispune de 200 de camere, în care sunt amenajate dormitoare, săli de studiu, săli de mese, sală de joacă, sală de sport, bibliotecă, spălătorie, muzeu, grădiniţă, sală de şah, laborator de informatică, sală pentru proiecţii filme, sală pentru limbi străine, bucătărie, atelier de pictură pe sticlă, o capelă, cabinet stomatologic, cabinet medical şi o sală de sport. De toate acestea beneficiază acum cei 150 de copii în dificultate din toată ţara, de etnii şi religii diferite. “Copiii sunt de diferite etnii (români, maghiari, romi), de diferite religii (catolici, protestanţi, ortodocşi). Practic aici e casa lor. Mănâncă, dorm, îşi pregătesc lecţiile pentru a doua zi, au activităţi pe care le desfăşoară la sala de sport, sala de lectură. Zilnic avem un moment de rugăciune. Îi mulţumin lui Dumnezeu şi îi cerem ajutorul pentru că această casă trăieşte numai cu ajutorul lui Dumnezeu”, ne-a mărturisit sora Emilia, coordonatoarea centrului, care este şi stareţa lăcaşului.

Educaţia, şansa spre un drum sigur în viaţă

Educaţia copiilor de la Casa “Sfântul Iosif” este asigurată la Liceul Teoretic “Marin Preda”, singura instituţie de învăţământ liceal cu predare în limba română pe o rază de 50 de kilometri, practic o insulă de românism în inima Ţinutului Secuiesc. Fără copiii îngijiţi de măicuţele Congregaţiei Inimii Neprihănite, numărul elevilor de la Liceul “Marin Preda” ar scădea şi, potrivit legii, ar trebui comasat cu altul din Odorhei, în care se predă numai în limba maghiară.

Dintre cei 150 de copii aflaţi în îngrijirea Casei ‘’Sf. Iosif’’, 100 urmează cursurile Liceului “Marin Preda”, restul fiind de vârstă preşcolară. Sora Emilia spune că în acest an 18 din elevi susţin examenul de Bacalaureat iar o parte dintre ei se pregătesc să urmeze o facultate. “Avem o doamnă psiholog care ne ajută cu copiii de clasa a XII-a pentru a vedea ce studii pot urma după terminarea liceului. Sunt mulţi care merg la facultate iar pe cei care pe care îi vedem că nu ar putea face faţă îi trimitem la şcoala profesională la Braşov’’, spune sora Emilia. Stareţa aşezământului a dezvăluit că în cei 20 de ani de activitate nu mai puţin de 300 de copii s-au putut bucura de educaţia şi îngrijirea oferită aici. “Sunt cea mai fericită mămică din lume pentru că toţi copiii care au fost îngrijiţi până acum aici şi-au croit un drum în viaţă. Dintre cei care au fost crescuţi aici, 50 sunt studenţi. Avem fete care dacă nu era casa nu puteau să termine un liceu din cauza problemelor pe care le aveau în familie. Şi datorită casei au făcut un liceu, au loc de muncă. Unele sunt învăţătoare sau educatoare. Una dintre fetele care a crescut la noi de când era mică a reuşit să termine şefă de promoţie Liceul Pedagogic de la Târgu Mureş. S-a angajat apoi la primărie iar când a văzut că sunt scoase la concurs locuri pentru titularizare în învăţământ s-a înscris la examen. A fost un singur loc în oraş iar restul la ţară. A spus că dacă ia postul din Târgu-Mureş rămâne în învăţământ dacă nu tot la primărie. A dat examenul şi a luat prima cu 9,95. Avem, de asemenea, o fată care a treminat medicina şi este doctor de familie iar o alta care a terminat stomatologia. Sunt şi băieţi care au reuşit să facă facultate şi acum lucrează’’, povesteşte sora Emilia.

Problemele Casei ‘’Sf. Iosif’’,  rezolvate prin rugăciune

Stareţa Casei “Sf. Iosif’’ este convinsă că doar puterea divină face ca nu mai puţin de 150 de copii să poate fi îngrijiţi şi educaţi în acest aşezământ în condiţii europene, fără ca statul român sau vreo instituţie să asigure o finanţare constantă. “Eu am spus-o şi am repetat de numărate ori că această casă e darul lui Dumnezeu şi, în fiecare zi, aici, se întâmplă un miracol. Pentru că nu e uşor să îngrijeşti 150 de copii fără să ai un sprijin material fix. Trăim numai din donaţii de la oameni de bună credinţă care vor să ne ajute. Unii rămân anonimi, unii nu vor să îi cunoaştem. Aşa ne descurcăm. De multe ori am pus facturile pe altar şi ne-am rugat lui Dumnezeu: “Doamne, trimite-ne bani să putem plăti facturile”! şi Dumnezeu a intervenit. De asta spun că în fiecare zi se întâmplă un miracol pentru că omeneşte vorbind e foarte greu. Casa e foarte mare, are o suprafaţă de 8700 de meti pătraţi iar cheltuielile sunt mari: 8000 de euro a fost gazul în luna ianuarie iar curentul este lunar în jur de 2000 de euro. Suntem 12 calugăriţe care lucrăm cu copiii. Suntem şi mame, şi educatoare, şi profesoare. Una dintre surori îi pregăteşte pe copii la matematică, alta face cu ei limbi străine iar o alta e educatoare la cei mici. Suntem 12 dar de fapt suntem 36 pentru că facem şi schimbul unu şi schimbul doi şi trei’’, a spus stareţa. Sora Emilia povesteşte că în fiecare an se consumă şapte tone de cartofi, două tone de zarzavat, cinci tone de mere, dintr-o tonă de prune se prepară gem, iar dintr-o tonă de zarzavat se face zacuscă, în fiecare toamnă. “Ceaiul pe care-l consumăm aici nu se face din pliculeţe cumpărate din comerţ ci din plante culese de pe câmp de copiii noştri’’, ţine să precizeze sora Emilia.

Unul dintre momentele de mare bucurie pe care le-au trăit surorile de la Centrul “Sfântul Iosif’’ a fost când una dintre fetele care au crescut aici s-a căsătorit “Am fost soacră mică.

I-am cumpărat rochie de mirească, verighetă iar cununia au făcut-o la noi în capelă. Acum au şi copil, pot spune că sunt bunică’’ afirmă sora stareţa lăcaşului din Odorheiu Secuiesc.

     Piedici puse de oameni fără suflet

Din păcate, în cei 20 de ani de existănţă, activitatea de la Centrul “Sf. Iosif’’ a fost perturbată de numeroase provocări puse la cale de radicalii maghiari din zonă în frunte cu fostul primar Szasz Jeno. Aceştia au apelat la diverse metode pentru desfiinţarea casei de copii de pe dealul Stejarului şi asta pentru că aici nu se vorbeşte limba maghiară, fapt care ar afecta echilibru etnic din Odorheiu Secuiesc. Unul dintre momentele triste ale aşezământului a fost în 27 mai 1997 când măicuţele care se ocupă de îngrijirea copiilor au fost înjurate, îmbrâncite, lovite şi târâte de păr de un grup format din etnici maghiari, mobilizaţi – după cum nota presa la acea vreme – chiar de edilul şef al localităţii, Szas Jeno, liderul formaţiunii autonomiste Partidul Civic Maghiar.

O bună perioadă de timp, după acest moment caracteristic Evului Mediu, casa a funcţionat sub protecţia Jandarmeriei. Autorităţile au apelat şi la instanţă pentru a le înlătura pe cele 12 măicuţe din oraş. Astfel, chiar în 1996, când fundaţia elveţiană a donat căminul Congregaţiei Inimii Neprihănite, primăria a apelat la justiţie pentru anularea actului. Procesul s-a încheiat abia în 2014, instanţa dând câştig de cauză măicuţelor.

O mână de ajutor din partea unor clujeni

Printre cei care au auzit de impresionanta lecţie de viaţă de la Casa “Sf. Iosif’’ au fost membrii clubului Rotary SAMVS din Cluj-Napoca. Aceştia au ţinut să dea şi ei o mână de ajutor copiilor de la aşezâmântul din Odorheiu Secuiesc, trimiţându-le duminica trecută peste 100 de pachete cu cadouri- rechizite şi alte articole, toate noi. ‘’Am fost profund impresionat de cele văzute la Casa “Sf. Iosif’’, de condiţiile în care sunt crescuţi aceşti copii, precum şi de dăruirea şi sacrificiul măicuţelor de aici pentru ca ei să aibă o şansă în viaţă. Toţi suntem absolut la fel, diferenţa e doar de şansă!’’, a spus reprezentantul Rotary Samvs care s-a ocupat ca pachetele să ajungă la Odorheiu Secuiesc, adăugând că speră ca şi în viitor clubul din care face parte să se poată implica în susţinerea copiilor de la Casa “Sf. Iosif’’.

Cei interesaţi să ajute copiii de la Casa “Sf Iosif’’ pot face acest lucru fie direct la adresa Casa “Sf.Iosif”, str.Stejarului fn sau str. Kuvar 35, Odorheiu Secuiesc, cod.535600, jud.Harghita. Pentru donaţii financiare: UNICREDIT ŢIRIAC BANK S.A., sucursala: Charles de Gaulle, adresa: Piaţa Charles de Gaulle 15 SE, sect.1, Bucureşti; Codul sucursalei: GRIG; CONT Nr. RO34 BACX 0000 0000 3113 3310, Valută: RON; Branch Code: GRIG.

ACCOUNT No. RO55 BACX 0000 0000 3113 3320, Currency: EUR; Cod/Code BIC: BACXROBU

Cosmin PURIŞ

Articole din aceeasi categorie