Cabinet de psihiatrie la Parlament sau Parlamentul la cabinetul de psihiatrie?

Era cât pe ce să se încheie anul trecut fără ca să aud vreo vorbă cât de cât cumsecade în Parlamentul ţării noastre şi să rămîn încă o dată dezamăgit (ca să nu spun scârbit) de prestaţia jalnică a aleşilor naţiei. Iată, însă, că ce n-aduce anul, aduce ceasul: spre finalul sesiunii parlamentare, unul dintre deputaţi a avut o propunere de o uimitoare luciditate. Iat-o: „Stimaţi colegi, vă propun tuturor un amendament ad-hoc prin care să suplimentăm bugetul Camerei Deputaţilor cu o sumă care credeţi dumneavoastră de cuvinţă pentru înfiinţarea unui cabinet de psihiatrie de urgenţă. Sincer, ne va ajuta. Nu ştim pe viitor pe cine ar putea ajuta acest amendament, dar nu cred că vor fi voturi împotrivă, inclusiv pentru cei de la guvernare.”

Propunerea, care aparţine deputatului PNL Pavel Popescu, se pare că a fost generată de un schimb de replici între Claudiu Manda (PSD), care a criticat amendamentele lui Robert Turcescu (PMP), acesta din urmă replicând că şi el poate comenta amendamentele pe care Manda le are cu Lia Olguţa Vasilescu. Lăsând la o parte grobianismul greţos a zicerii lui Robert Turcescu, care făcea o aluzie total neelegantă la relaţia personală între cei doi, să spunem că acelaşi Claudiu Manda, preşedintele şedinţei în care s-a întâmplat întâmplarea, a declarat că nu poate să supună la vot solicitarea lui Pavel Popescu pentru că „procedura nu prevede”. Şi uite aşa, de încă o iniţiativă valoroasă s-a ales – ca de atâtea altele – praful şi pulberea.

Poate că, totuşi, în următoarea sesiune cineva va relua propunerea, chiar cu unele îmbunătăţiri. Iată una dintre acestea. Parlamentarii să aibă obligaţia unor lecturi obligatorii – şi nu mă gîndesc acum la romanul lui Orwell distribuit de opoziţie puterii, ci la “Ghid de Igienă Mintală şi Interacţiune Socială pentru Politicieni” al profesorului universitar Daniel David. Nu costă nimic, doar timp, şi poate fi uşor găsit pe blogul profesorului.

Iată şi o altă sugestie, despre care, de altfel, am mai vorbit. Privind la atitudinea celor care fac legile ţării, nu pot să nu mă gîndesc că ar avea nevoie nu doar de un cabinet de profil la locul de muncă ci şi de un aviz psihiatric înainte de a intra în Parlament. Să nu credeţi că vreau să jignesc pe cineva. Nici vorbă de aşa ceva. De aviz psihiatric este nevoie pentru exercitarea multor profesiuni. De expert contabil, avocat sau moaşă, spre exemplu. De evaluare psihologică au nevoie şi mai mulţi: şoferii profesionişti sau amatori, agenţii de pază, notarii, militarii, personalul SRI şi SIE, profesorii, învăţătorii, cei de la CFR sau poliţiştii. Culmea, există chiar şi o dispoziţie legală în acest sens – Hotărîrea de Guvern 355/2007. Dar, ca mai multe dintre legile de pe la noi, nici hotărârea cu pricina nu este tocmai întreagă. Îi cuprinde doar pe funcţionarii publici “cu atribuţii de interpretare şi aplicare a legilor în vigoare”, dar nu şi pe parlamentari, care fac legile, nu. Hmmm…

Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie