Breck news

Numita Zenovia Turda (născută Aiud) în urma unei altercaţii cu soţul ei, Mirică Turda (născut prematur) l-a aruncat pe acesta la o distanţă de aproximativ 5 metri, pe o grămadă de bălegar, făcându-l de tot rahatul în faţa consătenilor.

Succesul aruncării, în premieră, s-a datorat unui cumul de adrenalină şi frustrări, efectul fiind devastator pentru Mirică. Amănunte complementare au augmentat evenimentul rural: acolo, în bălegar, se află ceva tare, de origine necunoscută, şi pe acest tare a aterizat Mirică, pălindu-se la şezutul curului într-un mod extrem de violent.

N-a fost deajuns că era plin de produsele respective, dar şi cu dureri la noadă, astfel că a dormit – timp de o săptămână – în picioare, drepţi. Pentru a-şi ostoi durerile, dar şi ruşinea, amenda socială de microgrup, prin batjocuri orale, Mirică a început să bea vârtos, astfel că după 14 zile, în care nu a fost treaz niciodată, a pus mâna pe Zenovia, soţia sa (născută Aiud) şi a târât-o prin ogradă, cu înjurături porcoase şi exclamaţii triviale, apoi a închis-o în beci.

Opinia publică s-a împărţit: unii au fost de acord cu gestul lui Mirică, alţii i-au dat dreptate.

Se adevereşte astfel spusa managerial-proverbială că în spatele fiecărui bărbat, fie el născut prematur, se află o femeie puternică.

Sunt convins că şi Dumnezeu îmbătrâneşte. La câte a văzut, la viaţa lui, nu-i de mirare. Ştie, însă, ca să-şi ducă suferinţele în tăcere, nu povesteşte ce-l doare şi unde, nu procedează ca oamenii care se văicăresc, povestesc, vor un medic cunoscut miraculos, un alt medic, îi supără toate, dar mai ales toţi. Numai omul ştie să rabde, fiarele ştiu să aştepte. Prada. Azi nu m-a durut nimic, ori m-am dat jos din pat din prima, nu m-am speriat de chipul din oglindă, n-am lăsat multă apă pe jos, după spălat, şi unde a fost, m-am aplecat şi am şters. N-am pocnit când m-am îmbrăcat şi în autobuz am avut parte de o imagine dătătoare de speranţe: o fată frumoasă citea o carte. I-a sunat mobilul în geantă, dar nici nu s-a sinchisit. După plimbare, am intrat la o cofetărie şi am înfulecat două savarine. Nu mă grăbesc acasă, liftul e tot defect, dar am timp până diseară să ajung lângă cer, la etajul IX.

Aud că vecinul de la IV, fostul aviator, îşi cam ia zborul. Da, e obişnuit să treacă îngerii pe lângă el. N-a fost un an rău, atâta tot că n-a venit nimeni pe la el de un an. Nici la mine, dar nu-i nimic. Am un album de fotografii pentru zile negre. Foto alb – negru, despre şi dinspre.

Dacă şi Dumnezeu o să moară într-o zi, apoi chiar că ne-am dus dracului!

Cornel UDREA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Breck news

  1. Unu'

    Iar mi-ați făcut ziua mai faină, cu un hohot bun de rîs!

    Apoi, clar mai există speranță pentru România: „în autobuz am avut parte de o imagine dătătoare de speranţe: o fată frumoasă citea o carte. I-a sunat mobilul în geantă, dar nici nu s-a sinchisit”