Blue Card în nuanţe de negru

Nu m-au putut convinge. Savanţii. Cercetătorii. Antropo şi mai nu ştiu cum, care se străduie să strecoare în psihologia colectivă tot felul de bazaconii. Aflu de la colegii prestatori la Daily Express că există un plan secret de aducere în Europa a 56.000.000 de de oameni. Africani. De altă culoarea chiar şi decât urmaşii cumanilor, gepizilor, agatârşilor ş.a.m.d.

Nu vreau să jignesc pe nimeni. Şi, cu atât mai puţin vreau să fiu catalogat rasist. Pentru că, pur şi simplu, nu sunt! Nu m-a putut convinge însă nimeni şi nimic că pigmentul din epidermă ar avea vreo legătură cu… gânditoriul. Sau cu implicarea socială, economică şi politică a individului. Aşadar, negru, galben sau alb – tot un drac! Dar: pentru că există un mare dar! Nu cred că ne tragem din africani uitaţi prea mult timp în cuptor. N-ar fi nici o ruşine, dar îi vedeţi pe japonezi, spre exemplu, făcuţi de acelaşi extraterestru negru?! Sau pe cel picat din copac de lângă văru’ cimpanze’, cioplind marmura de Carrara sau zugrăvind Capela Sixtină?! Ei, bine, albii au arta lor, negrii arta lor, iar asiaticii… şi tot aşa. Să susţii însă că avem origine comună, că s-au luat băieţii din Ciad şi au tras o tură până în Coreea, aşa, (cum mergem noi până la Ciorogârla), să populeze locul… E cale lungă. Nu, e chiar imposibil. A fost peste puterile acelui humanoid să străbată distanţe, să se aşeze pe ici pe colo, şi să populeze, negru fiind, locuri stăpânite de albi sau galbeni. De când lumea.

Revin.

O fi un plan secret. S-au gândit bubulii să aducă forţă de muncă. Nu zic, nu! Dar argumentul cade. Poate că sunt mai muncitori decât noi, că au mai multă pricepere, aplicaţiune, chiar. Dar asta nu înseamnă că trebuie să reinventăm Babilonul. După tura de musulmani, după migraţia galbenă, populaţia de culoare care ar urma să vină pe Continent va slăbi vlaga şi putirinţa celor care s-au născut cu pielea albă. „Centrul de locuri de muncă” din Mali (?!?), descoperit de colegii de la Daily Express are ceva dintr-o acţiune „sub acoperire”. Iar băieţii au început să vină. Nu cu noaptea în cap, să nu-i vedem, ci ziua, în amiaza mare, cînd, la ei, soarele păleşte şi înmoaie voinţa. Diluează puterea de muncă şi plantează în genă acel ceva, care la noi se numeşte, eufemistic, încetineală. Un card albastru (în loc de experimentul american cu… verde) şi liber la circulaţie în UE!

Poate că greşesc cei de la D.E. Poate că greşesc eu. Dar, cu siguranţă, dacă forţe de nestăvilit vor face şi această mişcare de şah pe marea tablă a migraţiilor moderne, Europa nu are nici o şansă.

Globalizarea e bună până când amestecăm uleiul cu apa. Nu merge! Dacă forţăm nota, şi umblăm la moleculă, se poate întâmpla. Dar e contra naturii, oricum.

Şi, pe termen lung, cauzează.

Articole din aceeasi categorie