Articolul 7

Sună a titlu de film…indian, însă nu e o continuare neinspirată a Articolului 420, avându-l în rol principal pe „vagabondul” Raj Kapoor, ci realitate și încă una care arde. România a intrat în colimatorul Parlamentului European și nu pentru vreo realizare deosebită, ci după mult-mediatizatul și încă dezbătutul eveniment de la 10 august anul curent, care a aruncat țara noastră cu viteza luminii pe harta scandalurilor și a problemelor. Riscul ca România să intre sub incidența articolului 7 din Tratatul de la Lisabona* este foarte ridicat. Articolul invocat se referă la derapajele repetate de la principiile statului de drept, or evenimentul nefericit din 10 august constituie fără îndoială un derapaj etichetat „grav și periculos”. Potrivit boss-ului Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, o țară membră a Uniunii Europene, așa cum este și România, trebuie musai să respecte criteriile de la Copenhaga, care se referă la lucruri legate de statul de drept. Nenea Juncker a tras din străfundul bicepșilor un semnal de alarmă în privința țării noastre, care a intrat pe lista neagră și pusă sub amenințarea activării celebrului articol 7, lucru deja petrecut în cazul vecinilor noștri unguri. Decizie ce a determinat reacția virulentă a Ungariei, care a declarat, prin vocea lui cont Peter Szijarto, nimeni altul decât ministrul de externe, că decizia Parlamentului European de a începe procedura represivă este o „răzbunare meschină” a politicienilor care susțin imigrația. Oficialul a declarat că Ungaria va contesta decizia pe căi legale. Parlamentul European a votat, la mijlocul acestei săptămâni, începerea procedurii de sancționare a Ungariei pentru încălcarea regulilor democratice. Guvernul condus de Viktor Orban este acuzat că a pus căluș presei și a subminat independența justiției. Un număr de 448 de membri ai Parlamentului European au votat pentru sancționarea Ungariei, 197 s-au declarat împotrivă, iar 48 au ales neutralitatea. Rămâne ca moțiunea să fie aprobată de liderii celor 28 de state membre ale Uniunii Europene și este nevoie de un vot unanim pentru ca Ungaria să nu mai aibă drept de vot. Într-o situație similară se află și Polonia, sancționată pentru derapaje multiple și încălcări ale statului de drept. Prin urmare, este foarte puțin probabil ca Polonia să voteze pentru aprobarea moțiunii în cazul Ungariei, aflată în aceeași oală sub presiune.
Comisia Europeană se află cu toți ochii din dotare pe România, întrucât derapajele în cazul țării noastre sunt foarte vizibile, din moment ce s-a intervenit în justiție, iar aceasta din urmă a fost dusă în zona…crepusculară a politicului.
Rămâne de văzut dacă Comisia Europeană, deocamdată blândă în cazul României, după evenimentul de la 10 august, va fi ceva mai concretă în această direcție după alegerea noului președinte, ce va avea loc anul viitor, în iulie. Un lucru e cert: chiar dacă procedura în cazul Ungariei este una îndelungată, decizia Parlamentului European trebuie percepută ca un semnal politic de luat în seamă, iar ceea ce bulversează este atitudinea celor care provin din același partid european cu Fidesz-ul lui Viktor Orban, dar care n-au făcut front comun cu acesta, ci dimpotrivă, au votat în favoarea rezoluției. Cu sancționarea Poloniei și Ungariei, respectiv avetismentul dat României, estul Europei pozează într-un focar de probleme.
* Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene prevede un mecanism de întărire a valorile UE. Conform articolului, Consiliul poate stabili că există un risc clar de încălcare serioasă a valorilor UE de către un stat membru, prevenind o încălcare efectivă prin anumite recomandări specifice adresate respectivului stat membru. Articolul 7 poate fi activat de o treime dintre statele membre, de Parlament sau de Comisie. Consiliul trebuie să adopte o decizie cu o majoritate de patru cincimi după ce a primit consimţământul Parlamentului, care trebuie dat cu două treimi din voturile exprimate şi majoritatea absolută a deputaţilor. Următoarea etapă este articolul 7(aliniatul 2) prin care Comisia sau Consiliul pot stabili o încălcare efectivă, la propunerea a unei treimi din statele membre. Consiliul trebuie să decidă în unanimitate şi Parlamentul trebuie să îşi dea acordul. Articolul 7 (aliniatul 3) prevede sancţiuni, cum ar fi suspendarea dreptului de vot.

Cristian FOCȘANU

 

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *