Arme!

Evident: nu e bine!
Cursa înarmărilor n-a încetat niciodată, contrar declaraţiilor pacifiste ale unora sau altora. Dar astăzi, nebunia este din ce în ce mai mare. Echilibru!, se strigă pe toate culoarele unde se analizează apărarea şi atacul vecinilor sau a unor ţări aflate la capătul celălalt al planetei. Toată lumea e duşman cu toată lumea, iar prietenii… Ei, bine, prietenii cer… aliaţilor să se descurce singuri, atunci când tensiunile cu o ţară ajung la punctele de fierbere. Americanii au făcut în aşa fel încât să se poată concentra mai abitir asupra sintagmei „jandarmul lumii”. Şi pentru că treaba asta costă, i-a pus pe cei din NATO la plată.
Armata  americană are misiuni din ce în ce mai greu de îndeplinit, aşa că politicul forţează naţiunile aliate să mărească, an de an, procentul din PIB alocat înarmărilor. Se povesteşte despre apărare, dar nimeni nu crede că graniţa dintre cea de a doua exprimare, atacul, are vreo semnificaţie în cazul unui conflict.
Din păcate, însă, proiectele de înzestrare ale armatelor se bazează mai mult pe interese economice, decât pe nevoi reale de apărare sau atac. Armele sofisticate ale prezentului costă tot mai mult, iar presiunile politice pentru a scăpa de… stocuri sunt tot mai mari.
În Ţărişoară, această situaţie duce la noi şi noi matrapazlâcuri, fără a se ţine seama, în nici un fel, de nevoile armatei, de posibilităţile bugetului pentru a suporta plăţi aberante şi, mai ales, de priorităţile ce se impun în dotarea şi formarea personalului pentru o armată flexibilă, modernă şi eficientă.
Unii cumpără avioane.
Multirol. Proaste. Şi… vechi. Care au toate şansele să stea prin hangare, nu numai datorită costurilor cu combustibilul şi a pieselor de schimb (achiziţionate la preţuri de-a dreptul neruşinate), dar şi pentru că pregătirea piloţilor militari întâmpină alte şi alte dificultăţi (financiare, de personal etc). Am devenit, şi din acest punct de vedere, lada de gunoi a Continentului.  Unii, cei care au putere financiară mai mare vând, la second hand, pentru noi, iar ei, la rândul lor sunt obligaţi să achiziţioneze aparate de zbor noi. Care, nu-i aşa, e ca şi când n-ar exista, pentru că sunt puţine şi într-o confruntare adevărată, n-au nici o şansă în faţa unui inamic de calibru.
Alţii, cumpără corvete.
Proaste şi alea. Dar multifuncţionale. Şi pentru că nu intră în sfera de interes comercial a unora, vin alţii care anulează contractul. Şi, pentru a nu strica buna tradiţie, arvunesc alte drăcovenii plutitoare. Tot proaste, tot scumpe, şi tot fără nici o importanţă, la o adică.
Apărarea ţării nu este o glumă. Şi, dacă tot e să ne tragem de la gură, măcar s-o facem cu folos. N-ar strica, spun şi eu, ca acest gând să ajungă la parlamentari, pentru ca, ordinele către ministerul finanţelor să fie clar: nu gunoaielor pentru casat, ci lucruri valabile care, în caz de nevoie, să poată răspunde … nevoilor!Altfel şi această poveste este doar un jaf.
Ca multe altele, de altfel.
Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie