Arhiva Universității Babeș-Bolyai — parte a patrimoniului cultural naţional

Proiectul editorial realizat de ziarul Făclia de Cluj şi Universitatea „Babeş-Bolyai’’ în contextul aniversării a 100 de ani de la înființarea Universității Naționale a Daciei Superioare și de la instalarea administrației românești de la Cluj continuă cu prezentarea fondului documentar al universităţii clujene.
Când am revenit la universitate, după o lungă absenţă din domeniul meu de activitate, regretatul profesor Nicolae Bocşan, pe atunci rector, mi-a propus să preiau misiunea reorganizării arhivei UBB. Am acceptat, mânată mai mult de un profund respect faţă de istoria instituţiei, care m-a format profesional.
Nu a fost şi nu este o misiune uşoară, dar am avut şi am privilegiul să fiu parte a unei echipe de oameni profesionişti şi dedicaţi meseriei pe care şi-au ales-o.
Cu mulţi ani în urmă, după o vizită la sediul arhivei, unul dintre dascălii noştri ne-a încurajat spunând: „aveţi cel mai frumos loc de muncă din universitate”, iar de atunci n-am încetat să credem că aşa este, pentru că noi nu suntem cei ce lucrăm „doar la arhivă”, suntem cei ce gestionăm istoria acestei instituţii, zbuciumată pe alocuri, dar extraordinar de frumoasă, având onoranta misiune de a prelucra şi pregăti spre cercetare una dintre cele mai importante arhive din România şi, poate, chiar unică. Unicitatea poate fi susţinută de cel puţin două argumente: este arhiva primei instituţii de învăţământ superior din Transilvania, iar apoi, a primei instituţii de învăţământ superior, în limba română.
Primele demersuri de prelucrare a fondului arhivistic
Cum fără documente nu există istorie, fondul documentar al universităţii noastre, prin bogăţia lui, justifică încadrarea Universităţii Babeş-Bolyai în rândul marilor unităţi creatoare şi păstrătoare de documente cu importanţă politică, istorică, ştiinţifică şi practică, pe baza cărora istoria învăţământului universitar clujean a putut fi scrisă şi rescrisă sub toate aspectele: viaţa academică şi studenţească, implicarea universitarilor clujeni în dezvoltarea regională, apoi în procesul unificării administrativ-teritoriale, rolul celorlalte universităţi din ţară în dezvoltarea învăţământului în limba română, evoluţia facultăţilor şi a specializărilor, multiculturalismul universitar, relaţiile universităţii clujene cu lumea ştiinţifică şi universitară internaţională, evoluţia cercetărilor ştiinţifice şi a publicaţiilor de specialitate.
Sunt demne de remarcat primele preocupări în ceea ce priveşte strângerea, prelucrarea şi conservarea materialului arhivistic al universităţii clujene, în anul 1951.
Demersurile privind adunarea şi prelucrarea unitară a fondului arhivistic universitar au întâmpinat dificultăţi cauzate de consecinţele unor împrejurări istorice cum ar fi: sfârşitul Primului Război Mondial şi refugiul Universităţii Francisc Iosif la Szeged, începutul celui de al Doilea Război Mondial şi refugierea Universităţii din Cluj la Sibiu şi Timişoara. Aceste împrejurări au făcut ca o parte din documente să dispară sau să nu mai fie aduse înapoi odată cu revenirea universităţii la Cluj. Astfel, nu se poate vorbi de fonduri unitare, complete, determinând o situaţie destul de frustrantă pentru cei care doresc să studieze, ori au studiat deja, istoria universităţii.
Cu toate acestea, volumul materialului arhivistic identificat la acea dată, a fost unul impresionant. În anul 1961, a fost înfiinţat Serviciul Arhiva Generală, atribuţiile acestuia de ordonare, prelucare şi inventariere a documentelor fiind determinate printr-un regulament al universităţii, aprobat de Arhivele Statului – filiala Cluj.
Din informaţiile existente în arhiva noastră, la momentul înfiinţării Arhivei Generale, existau aproximativ 3.500 ml material arhivistic, cu anii extremi 1872-1961, material provenit de la 20 de unităţi creatoare de documente din cadrul universităţii: facultăţi, catedre, secţii, institute şi seminarii.
O primă concretizare a eforturilor de identificare, ordonare şi prelucrare a documentelor universităţii are loc în anul 1964, când au fost definite principalele fonduri arhivistice, acestea reflectând evoluţia organizatorică a universităţii, evoluţie marcată de câteva repere cronologice importante:
– 12 octombrie 1872 – Decretul Imperial de înfiinţare a Universităţii maghiare Francisc Iosif;
– finalul Primului Război Mondial, preluarea universităţii maghiare de către statul român şi transformarea ei în Universitatea românească din Cluj;
– 1927 anul morţii Regelui Ferdinand I;
– 1945 – înfiinţarea Universităţii maghiare Bolyai,
– reforma învăţământului din 1948, în urma căreia universitatea va primi denumirea de Universitatea Victor Babeş
– momentul unificării Universităţilor Babeş și Bolyai, în anul 1959.
Fondul arhivistic a purtat denumirile pe care universitatea le-a avut succesiv: Francisc Iosif 1872-1919; Universitatea românească din Cluj 1919-1927; Universitatea Regele Ferdinand I 1927-1948, Universitatea Victor Babeş 1948-1959, Universitatea Babeş-Bolyai 1959 şi fondul Universitatea Bolyai 1945-1959. Pentru intervalul temporal 1872-1948, documentele reflectă schema de organizare universitară sancţionată prin Decretul Imperial din 1872, care avea la bază modelul contemporan european de organizare universitară, model perpetuat, indiferent de denumirile universităţii, până după reforma învăţământului din 1948. Universitatea Francisc Iosif a fost printre primele instituţii transilvănene care a implementat sistemul de registratură, ca modalitate de evidenţă a documentelor, sistem generalizat la nivelul întregului imperiu. Acesta a determinat o bună organizare din punct de vedere al creării, gestionării şi circulaţiei documentelor, fapt care a facilitat identificarea şi prelucrarea, destul de rapidă, a fondului documentar pentru intervalul temporar amintit.
La începutul anilor ’80, mare parte a acestui fond a fost preluat de Arhivele Naţionale – filiala Cluj. Păstrând modul de prelucrare pe baza registrelor contemporane de evidenţă, aici au fost constituite două fonduri distincte: Fondul nr. 315 – Universitatea Francisc Iosif (1872-1919), cu un inventar cuprinzând 30 de file şi un total de 234 unităţi arhivistice, respectiv Fondul nr. 798 – Universitatea din Cluj (1916-1976) cu un total de 439 unităţi arhivistice. Ultima preluare de documente de la universitate a avut loc în anul 1994, atunci fiind preluate Procesele-verbale ale Senatului universității, 34 de dosare, cu anii extremi 1919-1976.
Materialul arhivistic preluat de Arhivele Naţionale, însumând aproximativ 604 metri liniari, nu este unitar, nu cuprinde documentele în integralitatea lor pentru intervalele temporale amintite, o mare parte a acestora regăsindu-se în Arhiva universităţii.
Fond arhivistic de trei kilometri
Serviciul Arhiva UBB, deţine în prezent un fond arhivistic istoric ce depăşeşte 3.000 metri liniari, cu interval temporal 1898-2017, documentele fiind ordonate pe probleme-cronologic şi inventariate integral, fără a ne referi aici la alte câteva sute de metri liniari de arhivă curentă, păstrate în arhivele creatorilor, aceştia primind asistenţă de specialitate din partea personalului Arhivei Universităţii.
În programul de reorganizare, timp de 8 ani au fost implicaţi şi studenţii de la Secţia Istorie-Arhivistică, în programul de practică de specialitate, o parte din ei elaborându-şi lucrările de licenţă pe baza documentelor din arhiva noastră.
Suntem bucuroşi că solicitările privind cercetarea documentelor pentru elaborarea de studii, articole, cărţi şi teze de doctorat au devenit din ce în ce mai numeroase, iar introducerea arhivei în circuitul ştiinţific naţional şi internaţional, prin teme bogate şi diverse, participări la conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, ne onorează şi ne răsplăteşte munca.
Dacă cercetarea documentelor de arhivă este grea, efortul arhiviştilor de a pregăti documentele pentru studiu nu poate fi cuantificat.
Personalul arhivei UBB, pasionat de documente şi istorie, pe lângă activităţile specifice, majoritatea fiind de profesie istorici, au avut şi au o contribuţie importantă în teme majore de cercetare, atât în domeniul istoriei universitare, dar mai ales pe teme raportate la specializările fiecăruia. Implicarea lor în programul UBB dedicat Centenarului Marii Uniri, iar acum în manifestările prilejuite de sărbătorirea unui secol de învăţământ universitar în limba română, este dovada profesionalismului lor.
Pentru pasiune, dăruire, efort şi nu în ultimul rând pentru împlinirile profesionale, li se cuvine toată preţuirea şi admiraţia.
Emilia CISMAŞ
Şef Serviciu,
Arhiva istorică UBB

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *