Tatăl meu

Îmi este greu să aștern fraze coerente la doar câteva zile după înmormântarea tatălui meu. Venind din zona Sibiului la 26 de ani, a fost un clujean aparte până la frumoasa vârstă de 85 de ani.

S-a atașat de clubul medical, fiind partea a stafului tehnic al Institutului de Medicină și Farmacie. A fost o fire veselă și un comunicator fantastic, fără tabuuri sau prejudecăți, fiind prieten atât cu rectorul universității, cât și cu simplul laborant. A încercat să ajute pe cine îl solicita și asta ne vom aminti despre el până când vom exista.

În anii ’80, m-a susținut să practic un sport și, dacă încep ceva, să nu mă dau ușor bătut. M-a ajutat și a fost alături de mine la antrenamente, meciuri și deplasări.

Când am lansat la Cluj conceptul de student european și organizam conferințe internaționale de impact, a fost primul care m-a ajutat, ca tată, dar și ca prieten. Nu îi era lui prea clar ce însemna Asociația Studenților Europeni, dar credea în pasiunea mea. M-a încurajat să vorbesc limbi străine și să descopăr alte lumi. A fost un părinte fantastic, iar acum îi mulțumesc pentru tot.

Am călătorit împreună în toată țara, la mare și la munte, la Băile Felix și la București, la Fieni și la Murighiol. Iar după ce mi-am început activitatea la Bruxelles am reușit să ne organizăm și să descoperim Amsterdamul, Roma sau Barcelona.

Dar lui i-a plăcut să petreacă verile în casa părintească din Ocna Sibiului. Mi-a arătat frumusețile ciurdei de vaci și a stânei cu oi. M-a făcut să apreciez laptele de oaie și cașul dulce. Ne-am petrecut mult timp la băile sărate din Ocna, unde am povestit mult și am făcut planuri de viață, am mâncat împreună o ciorbă de burtă și am băut o bere la halbă.

Tatăl meu a avut mulți prieteni și, cu siguranță, i se va simți lipsa. Mamea mea, sora mea și toată familia ne vom aminti de el, Ion al nostru, un om adevărat, un profesor de viață.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut