Anticipăm anticipate

Așadar, s-a terminat și varianta autohtonă a bâlciului deșertăciunilor, lucrurile s-au potolit, dar curenții submarini zgâlțâie serios toate viețuitoarele politice, unele sunt aruncate pe mal, altele se îndreaptă spre larg. Dacă e democrație, apoi să fie!
Nicio democrație nu seamănă cu alta, din motive și motivații istorice, lesne de înțeles; de aceea a lua ca model o anume democrație, este ca și când te-ai urca din mers într-un tren, iar bucuria reușitei se consumă repede, fiindcă acesta nu merge în direcția ce o doreai…
Întrebările, insistente, se revendică din realitate: avem, oare, mai mulți proști acum, decât erau înainte de ’89?
Am știut ce înseamnă, am trăit pe pielea noastră, efectele deciziei unice și a totalitarismului decizional. S-a ajuns, într-o perioadă scurtă, din nou, la situația amintită, la vârf, în episodul Dragnea, după ce s-a obținut apatia socială, prin cumpărarea de speranțe materiale, îndreptățite (pensii și salarii mărite) și prin hibernarea ideologiilor curente, partinice, devenite, prin inadecvare, neștiință și improvizație diletantă, programe de guvernare fără predictibilitate, simulare, etapizare.
Fiecare partid a pus, nu numai la nivel ministerial, indivizi cu cheiță în spate și mecansime simple, cu reacție la DA, SĂ TRĂIȚI! și NU, SĂ TRĂIȚI!
Răul metodei a fost este și va fi uriaș, bulgăre pornit la vale, care prevestește avalanșa, adică reacția Europei unde ne aflăm, ne suntem și trăim în conexiuni. Barca Angliei este strălucitoare, mare și încăpătoare: vâslele, însă, s-a observat, deja, sunt de agrement, neadecvate și vâslașii străini, de până acum, vor începe să mârâie.
Ce altceva este decât decizie unică și pumn în masă, la vreo încercare de dialog, numirea unor persoane suficiente, mediocre, subnutrite intelectual, veleitare, orgolioase, ranchiunoase, compulsive, în funcții importante, ministeriale de pildă, când tu, erdoganizatorul guvernului, știi ce fel de marfă pui în galantar.
Un alt simptom al bolilor profesionale ale democrației este larga voioșie a liberului arbitru în justiție, cu operații estetice făcute de falși chirurgi (specialiști) umplerea coșului Scufiței cu robă neagră și ciucuraș roșu, la scufie, cu produse pe care bunica nu are voie să le mănânce, și atunci le papă lupul, iar vânătorul refuză basmul acesta care îl strâge la umeri și se angajează body guard la Albă ca Zăpada.
Niciun partid nu este mai breaz ca celălalt: gura mare, dar ciocul mic! Nu critici la adresa celuilalt, nu scormonitul prin coșul cu rufe murdare, ci soluții, investiții prioritare, salvarea sănătății, a învățamântului, asprirea legilor pentru contravenții sociale grave (în primul rând violul, apoi pedofilia) salvarea fondului forestier, conservarea munților și a faunei, APLICAREA, CU MAXIMĂ EXIGENȚĂ, A VORBEI DESPRE OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT!
Probabil, copiilor de 30 de ani, vom reuși cumva să le stâmpărâm disprețul pentru vina de a ne fi născut și trăit o parte a vieții în societatea socialistă. Să le explice cineva: comunismul nu există, el, a fost o abstracție, o imposibilitate în genetică, dar care a ucis cu arme materiale sute de milioane de oameni.
După ce nu vom mai fi, în trecutul cui veți mai scormoni? Îngerii inocenței biografice, de după ’89, vor naționaliza principalele mijloace de producție din industria lapelui și a mierii.

Cornel UDREA

Articole din aceeasi categorie