Alegerile din Olanda. Test pentru UE

Olandezii s-au dus la urne să-şi exercite dreptul primordial al democraţiei – votul. A fost poate aproape la acelaşi nivel ca importanţă cu votul pentru Brexit.
Este clar acum că ieşirea Marii Britanii din UE nu mai poate fi oprită şi că procesul care se va finaliza prin ieşirea de facto şi de jure a acesteia va fi unul dintre cele mai grele teste pe care Uniunea Europeană va trebui să le treacă. De ce? Pentru că va pune sub semnul întrebării unitatea şi viziunea unitară a statelor membre (în măsura în care aceasta există, şi la ce nivel există), atât de necesare pentru a garanta supravieţuirea proiectului european. Uniunea Europeană va trebui să se prezinte ca şi garantul succesului pentru a depăşi miza acordurilor bilaterale cu care Marea Britanie va momi statele rămase în uniune, având rolul şi de a discredita şi submina până la capăt UE cu tot cu planurile ei de viitor.
În Olanda, după săptămâni întregi de teamă, poate nu atât din partea olandezilor cât din partea liderilor europeni şi celorlalte state membre pro-europene, avem şi rezultatul alegerilor care îl poziţionează pe actualul prim-ministru, Mark Rutte şi partidul său, Partidul Popular Pentru Libertate şi Democraţie, drept vector al acestui scrutin electoral.
Rezultatul final îl poziţionează pe Geert Wilders, protagonistul anti-sistem, anti-migraţie, anti-Islam în afara puterii (aparent). Uniunea Europeană ar putea respira uşurată în aceste momente pentru că se presupune că, după afişarea rezultatului electoral, a trecut testul în Olanda. Totuşi, acest rezultat îl clasează pe locul doi alături de partidul său, Partidul pentru Libertate. Un loc doi care poate genera probleme chiar şi după încheierea procesului electoral.
Încă nu este conturată o majoritate clară care va forma următorul guvern şi nici un partid nu s-a apropiat suficient de un scor electoral pentru a-i garanta o majoritate sau cel puţin prospectul unei coaliţii minime, stabile. Aşadar, din această cauză, deşi Partidul Popular Pentru Libertate şi Democraţie deţine primul loc, are nevoie de încă trei partide, poate chiar mai multe, în funcţie de negocierile post-electorale care vor duce în final la formarea coaliţiei de guvernare. O astfel de coaliţie, fie ea în final cu doar patru partide pentru a asigura majoritatea, este extrem de instabilă pe termen lung. Numărul mare de membri a unei coaliţii atrage după sine şi diviziuni în coaliţie. Se vede aşadar că deşi Mark Rutte este victorios în procesul electoral, mai are un drum lung de bătut până la victoria finală, poate chiar unul imposibil din punct de vedere politic. Problemele pe care le va întâmpina Rutte la negocieri pentru coaliţia finală care va forma cabinetul de guvernare vor fi mari. Va trebui să se zbată să obţină partidele cu cele mai mari scoruri, altfel orice coaliţie nu va reuşi. Chiar şi aşa, partidele cu scoruri mari au aspiraţii pe măsură, toate vor o felie din tortul puterii, iar aici se va pune problema cum o vor obţine sau dacă o vor obţine. Din cauza faptului că primul partid nu a reuşit să obţină un scor suficient de mare, acesta deşi este îndreptăţit să ia cea mai mare felie din tort, are totuşi unele lipsuri. Un scor totuşi mic electoral, faptul că ai nevoie de încă multe partide pentru a forma o coaliţie, faptul că nu ai reuşit să convingi cetăţenii prin platforma electorală suficient de mult pentru a-ţi da votul, faptul că, până de curând (mă refer la tensiunile diplomatice dintre Olanda şi Turcia care au ajutat în final poziţionarea pe primul loc a lui Mark Rutte), partidul lui Rutte se afla la egalitate sau chiar în urma celui lui Wilders arată totuşi că problemele nu au trecut, iar Mark Rutte nu prezintă în totalitate garanţia unui succes european.
Geert Wilders aşadar, ocupând locul doi la finele scrutinului electoral, aş spune că este poate marele învingător. Pe de-o parte, locul doi îţi asigură destulă forţă pentru a garanta o opoziţie puternică, cu atât mai mult cu cât diferenţele de procentaje sunt mici între primele două locuri, iar pe de altă parte, oricare va fi în final coaliţia, unitatea acesteia nu va fi la acelaşi nivel cu populismul, agenda politică şi curentul anti-sistem al lui Wilders. Din păcate pentru liderii Europeni, populismul de tip Wilders, de tip anti-sistem va continua şi nu va face deloc uşoară existenţa Uniunii Europene. Geert Wilders reprezintă un trend, reprezintă un curent nou(sau poate nu chiar aşa de nou, din punct de vedere istoric), care, deşi e blamat sau admirat, evident depinde pe cine întrebi în legătură cu acest lucru, el prinde la public. A început cu Brexit-ul, s-a continuat cu alegerile din SUA iar acum cu cele din Olanda.
Cu toate acestea, eu rămân cu aceeaşi întrebare: A trecut Uniunea Europeană testul?…
Vlad ZUBAC

Articole din aceeasi categorie