Actualele politici de migraţie din UE – cărămizile “Fortăreţei Europa”

Reuters
Acordurile cu privire la migranţi recent convenite în Uniunea Europeană şi Germania, chiar dacă au şanse să rămână mai mult la nivel de retorică, indică un viraj către o mentalitate de tip “Fortăreaţa Europa” care ar putea reprezenta cea mai mare ameninţare de până acum la adresa existenţei blocului.
Acordul din Germania privind menţinerea migranţilor în facilităţi ale poliţiei timp de 48 de ore, la graniţa de sud cu Austria, a survenit după cele de la finele lui iunie de la summitul UE de a înfiinţa o serie de “centre controlate” pe teritoriul lor pentru a gestiona situaţia migranţilor salvaţi pe mare şi de a “explora conceptul unor platforme regionale de debarcare” pentru migranţi în afara Europei.
Criticii au reacţionat imediat, denunţând cele două acorduri ca neviabile şi o posibilă încălcare a legislaţiei UE privind dreptul la azil. Majoritatea statelor din nordul Africii şi-au manifestat deja refuzul de a găzdui astfel de centre, între altele din cauza riscurilor de securitate.
În ce-l priveşte, pentru a-şi pune planurile în aplicare, Berlinul va trebui să încheie înţelegeri bilaterale cu statele UE unde au cerut azil iniţial migranţii ajunşi la graniţele Germaniei astfel ca respectivele state să-i accepte înapoi pe teritoriul lor, dacă este cazul. Berlinul susţine că 14 ţări au acceptat să lanseze negocieri în acest sens, dar va fi greu să ajungă la un acord tocmai cu ţările cu care ar fi cea mai mare nevoie, respectiv Italia şi Austria, unde noile guverne s-au plasat pe o linie dură antiimigraţie. Austria a afirmat că în consecinţă s-ar putea vedea obligată să-şi apere la rândul ei graniţa de sud – cu Italia şi Slovenia – pentru a-i opri pe migranţii care vin această direcţie.
În paralel, Italia şi Malta au refuzat în ultimele zile accesul unor nave umanitare, care i-au debarcat în cele din urmă pe migranţii salvaţi în Spania şi Franţa – evoluţii ce i-au determinat pe militanţii pentru drepturile omului să avertizeze că Europa este pe cale să cedeze rolul de lider în probleme umanitare care îşi are originea în experienţa continentului din al doilea război mondial.
“Mă tem că dreptul umanitar internaţional este tratat în tot mai mare măsură ca un deranj”, a remarcat pentru Reuters Eugenio Ambrosi, emisarul UE pe lângă Organizaţia Internaţională pentru migraţie, OIM. “Era de sperat ca experienţa primei jumătăţi a secolului al XX-lea să ne fi învăţat pe toţi o lecţie”, a adăugat el.
Diplomaţi şi oficiali ai UE sunt îngrijoraţi la rândul lor că statele membre ale Uniunii sunt divizate şi chiar se consolidează pe poziţii contrare tocmai într-un moment în care ar trebui să fie unite în faţa apropiatei retrageri din UE a Marii Britanii, în martie anul viitor, şi a tensiunilor cu preşedintele american Donald Trump şi cu Rusia.
Migraţia joacă un rol supradimensionat şi în politicile interne ale statelor europene. Dezacordurile cu privire la migranţi dintre cancelarul Angela Merkel şi partenerul său bavarez au ameninţat să-i răstoarne guvernul de coaliţie, deşi acum situaţia pare să se fi reglementat.
“Am profunda convingere că problema migraţiei va decide dacă Europa va rezista”, a declarat săptămâna trecută în parlament cancelarul german.
Dar atmosfera politică europeană pare tot mai ostilă migranţilor. Hashtagul #stoptheinvasion folosit de noul ministru de interne italian Matteo Salvini ar fi fost de neconceput, acum câţiva ani, din partea unui membru în funcţie al unui guvern din UE.
În 2015, premierul ungar Viktor Orban a fost criticat pe scară largă pentru încălcarea legislaţiei UE când a construit un gard la graniţa cu Serbia. Acum, o altă idee a sa – prezentată iniţial în 2016, sub forma unor facilităţi din Africa unde Uniunea i-ar tria pe refugiaţi şi migranţi pentru a-i trimite în Europa doar pe cei care obţin azilul – se regăseşte, cu unele amendamente, în recentul acord de la Bruxelles.
O mare parte a problemei o reprezintă faptul că UE nu a reuşit să-i distribuie în mod egal în rândul populaţiei sale de 500 de milioane de oameni pe cei sub 2 milioane de migranţi nou veniţi, potrivit cifrelor ONU, din 2014, eşec explicat parţial prin faptul că ţări ca Polonia şi Ungaria au refuzat să se alăture acestor demersuri. Acest lucru a exacerbat presiunile asupra statelor sudice, cum sunt Grecia şi Italia, iar trei ani mai târziu problema încă nu a fost rezolvată.
“Obişnuiam să ne venim în ajutor unul celuilalt” – a remarcat un înalt diplomat al UE care a dorit să i se păstreze anonimatul, comentariile sale nefiind în linie cu poziţia oficială a guvernului pe care îl reprezintă. “Dar acum nu mai există spiritul de consens. Toată lumea merge pe cont propriu”, a adăugat acesta.
În timp ce controversele legate de migraţie continuă, numărul migranţilor în direcţia Europei scade. Doar 46.100 de refugiaţi şi migranţi au traversat Mediterana până acum în acest an, conform cifrelor ONU, comparativ cu peste 1 milion de sosiri în 2015. În paralel, numărul celor care şi-au pierdut viaţa pe această periculoasă rută este de 1480 – deocamdată – în anul în curs, comparativ cu cele 3700 din întregul an 2015.
Până la urmă – susţin diplomaţi şi oficiali ai UE – acordul de la Bruxelles ar putea valora chiar mai puţin decât hârtia pe care a fost consemnat. “În pofida tuturor discuţiilor despre noi măsuri, majoritatea sunt fie lucruri pe care le tot facem de trei ani, fie foarte dificile şi consumatoare de timp, cum ar fi creşterea numărului de respingeri, sau invers”, a menţionat un diplomat.
Ce au reuşit până acum să facă liderii UE a fost să împiedice colapsul mult-iubitului spaţiu Schengen de liberă călătorie, care susţine locurile de muncă şi afacerile din bloc, garantând deplasarea fără controale la graniţe a persoanelor şi bunurilor. Totuşi, ameninţarea la adresa Schengen este reală, având în vedere că mai multe ţări, între care Austria, Germania şi Franţa, au reintrodus deja controale la frontieră, începând din 2015.
Actualele discuţii despre graniţa dintre Germania şi Austria şi ameninţarea Vienei de a restrânge accesul arată cât de uşor e ca un gest al unei ţări să declanşeze o reacţie în lanţ. Or, reapariţia fizică a liniilor de divizare din interiorul Europei ar putea însemna o lovitură fatală pentru ceea ce este considerat drept cel mai reuşit proiect de pace al Europei după cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales pe fondul “rănilor” provocate de decizia Marii Britanii de a se retrage din Uniune.
“Dacă Schengen cade, s-a dus. UE, aşa cum o ştiam, nu va mai exista”, a afirmat un oficial al UE.

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *