Iarăși se adună norii antisemitismului

În ultimele zile vechea propagandă de tip comunist, exportată în anii 70 și 80 grupelor de eliberare palestiniene și multor alte state arăbești, așișderea unui ochi plin de virulență distrugătoare, a prins putere nouă pe un portaltoi propice, al urei împotriva evreilor israelieni.

Iată că în ultimul timp în special, deși manifestările de ură au început imediat după votul ONU din 1947 prin care se stabilea (re)înființarea statului evreu, deci în ultima vreme, Organizația Națiunilor Unite (cât de unite rămâne de văzut), votează rezoluție după rezoluție împotriva Israelului. Peste 200 pînă în prezent ! Culmea acestor critici virulente și explosive s-a întâmplat în zilele trecute când după măcelul tragic a 1400 de evrei israelieni , familii arse de viu, femei, copii mici decapitați, bătrâni și bătrâne târâte până în adâncurile Gazei, tineri căsăpiți de gloanțe în timpul unui festival de muzică în cinstea păcii, și după luarea de 240 ostateci de toate națiile și vârstele (de la 10 luni la peste 85 de ani), ONU a făcut ce-a făcut, s-nvârtit cu grijă mare, au condamnat Israelul (!?) și au votat o rezoluție împotriva Israelului. Desigur, a venit și acuzația Secretarului General Guterres cum că aceste crime nu s-au întâmplat într-un oarecare vid. După aceștia, Hamasul a fost îndreptățit s-o facă, au afirmat aceștia la modul cel mai transparent. Nu mă miră deloc că ieri Ambasadorul Israelului, Gilad Erdan (de origine Maramureșean) împreună cu echipa sa și-au prins în piept steaua galbenă a lui David pentru că astea-s vremurile, mai ales în incinta ONU, dar din păcate și-n multe alte locuri. Este de-a dreptul un reviriment al antisemitismului global, al anti Israelismului, al anti Zionismului. Oare ce au cu Zionismul? Cei ce nu știu, puteau demult să afle că este mișcarea istorică a celor ce iubesc Muntele Zion, însăși centrul și inima Israelului. Comuniștii din România epocii de aur, erau și ei porniți foc împotriva Zionismului și în special al Zionștilor. Deh, alte timpuri, alte mode !

Așadar ONU, împreună cu țările întunericului și ale psihozei anti democratice și anti liberale, fac tot ceea ce le stă în putință pentru a pedepsi evreii, Israelul și pe toți cei care s-au aliat cu ei sau au de gând s-o facă de acum înainte.

Iată că o mai veche cunoștință din frumoasa Turcie, declară dragoste nețărmurită poporului israelian dar o dragoste și mai mare, aș zice de-a dreptul uriașă, organizației teroriste Hamas. Nici nu vă puteți închipui ce impact a avut această declarație pe tot cuprinsul frumoasei Turcii. Așa cum am înțeles din publicația electronică mYnet, un grup de artiști plastici israelieni foarte cunoscuți pentru arta lor atât în Israel cât și peste hotare, au fost rugați de partenerii turci să nu mai expună la o expoziție de mare anvergură unde fuseseră invitați cu drag și mult interes doar cu o lună-două înainte. Motivul indicat de colegii turci: teama că nu le vor putea asigura securitatea personală în această situație incitată de bunii lor conducători. Le era teamă de grupele de activiști antisemiți să nu dea foc întregii săli de expoziții organizate de Primăria din Istanbul. Le mai era teamă că orice ar fi putut să li se întâmple. Deocamdată, aceste hoarde de antisemiți și anti israelieni s-au mulțumit cu afișe postate la intrările unor magazine prin care se interzice intrarea evreilor. Parcă am mai văzut așa ceva. Ah da, acum 70 de ani naziștii lui Hitler în Germania au făcut același lucru: magazine evreiești vandalizate, sinagogi incendiate, evrei târâți și bătuți, Kristallnacht, și multe altele. Diferența mare e că astăzi spre deosebire de atunci, lumea (oficială) se revoltă de formă sau adevărat, și ia măsuri (de cele mai multe ori, timide) șă prevină nenorociri de proporții care ar putea să se întâmple. Iată un exemplu recent întâmplat pe pista de aterizare a unui aeroport internațional din Dagestan în sudul Rusiei eveniment în care musulmani înfirbântați și învinețiți de atâta furie căutau pasageri evrei israelieni pe un avion autohton ce aterizase de la Tel Aviv. Însă dezamăgire totală deoarece printre cei 50 de pasageri nu era niciun evreu. Deci pregătirile lor de Lynch n-au dat rezultatele scontate. Povestea este mai mare și mai urâtă, dar chiar și acest vârf de eisberg este suficient pentru a înțelege unde se îndreaptă lumea, mai exact o anumită lume.

Între timp, războiul din Fâșia Gaza se desfășoară din ce în ce mai aprig și mai dezlănțuit. Se pare că va fi de lungă durată deoarece este nevoie să se aplice presiune din ce în ce mai mare asupra conducerii naziste a Hamasului. Sunt victime multe, în special în rândul Hamasului, dar nu numai. Populația civilă căruia organizația teroristă Hamas nu i-a dat voie sub amenințarea armelor, să se refugieze în sudul Fâșiei suferă și ea. Astăzi, și IDF-ul a raportat două victime, doi militari căzuți la datorie.

În fine, chiar dacă e o singură persoană, Serviciile de Securitate Interne și armata, printr-o acțiune bine pregătită și executată, au eliberat-o pe Ori Megidish, soldat luat ca ostatec încă de sâmbăta 7 octombrie. După Tanahul evreiesc dacă salvezi viața unui singur om e ca și cum ai salva întrega lume.

Mihai Bănățeanu, 30 octombrie 2023