Academicianul Ionel Haiduc: Este extraordinar să transformi un hobby în profesie (II)

Personalitate de primă referință a vieții academice din România, chimist de renume mondial, cu o impresionantă carieră universitară la Facultatea de Chimie a UBB din Cluj, academicianul Ionel Haiduc a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale Statului – Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer (2000) și Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2006).

În prima parte a interviului acordat cotidianului ”Făclia”, academicianul Ionel Haiduc a vorbit despre opțiunea sa pentru profesiunea de chimist, cercetările sale științifice și studiile publicate. În partea a doua a interviului au fost abordate aspecte legate de cele două mandate de Președinte al Academiei Române, de punctul de vedere al Academiei privitor la proiectul de exploatare cu cianuri a zăcămintelor de la Roșia Montană, fiind, totodată, inserate considerații despre climatul social contemporan.

***

Reporter Făclia: Academicienii au reacționat, în perioada mandatului dumneavoastră de președinte al înaltului for științific și de cultură, față de proiectul de la Roșia Montană, prezentând argumente economice convingătoare, imbatabile. Profesioniștii Academiei s-au referit la pierderile pentru stat pe care le aduce afacerea controlată de străini la Roșia Montană. Se sconta scoaterea din țară a sute de tone de aur, argint și metale rare, la prețuri derizorii. Inginerii geologi care au lucrat până în 1990 la Roșia Montană au relatat, pentru mass-media, despre existența unui valoros filon de wolfram, mult mai scump decât aurul. Geologii se întrebau cum a fost posibil să fie vândute informații clasificate, secrete de stat, către Gabriel Resources și de ce Roșia Montană Gold Corporation începuse, în anul 2000, exploatarea aurului într-un perimetru virgin, fără ca extracția să fie aprobată. Apoi se vorbea despre cantitatea imensă, de 80 de tone de minereu, trimisă în containere spre Australia, dar și despre o anchetă ce privea acest transport ciudat, blocată politic, de la nivel înalt.

Acad. Ionel Haiduc: Cu Roșia Montană situația a fost în felul următor: exploatarea zăcămintelor se poate face numai în interesul statului român. Țările arabe au, fiecare, 80% din producțiile lor de petrol, de aceea sunt atât de bogate, și nu 4% redevența oferită de firma străină care urma să exploateze zăcămintele. 4% era aceeași redevență ca și pentru pietriș sau nisip.

Prima condiție este, așadar, exploatarea în folosul țării. A doua condiție a fost să nu se distrugă vestigiile arheologice rare, din epoca Daciei Romane, care pot fi valorificate turistic. Mi s-a părut ciudată, la discuțiile din Parlament, din comisia care a analizat proiectul Roșia Montană, informația că a fost transportat, în Australia, cu un întreg vapor, minereu pentru analize. Eu am replicat, în calitate de chimist, că pentru analizele probelor din diverse locuri e nevoie de câteva borcănașe, în nici un caz de un vapor. Nu a fost nici un control, numai compania străină și guvernanții implicați știu ce s-a întâmplat acolo. Analizele nu le-au publicat niciodată, au refuzat să le publice.

A treia condiție era să nu se folosească cianura în exploatare; au apărut, în ultimii ani, tehnologii fără cianură. Compania străină nu prelucra cu cianură un concentrat, ci întreaga cantitate de minereu. Urma să fie folosite cantități foarte mari de cianură. Este ieftin să iei minereul și să torni cianură peste el, în loc să îl prelucrezi întâi și ulterior să folosești cianura în volume mici, pentru concentrate.

Nu știu cum se va sfârși toată povestea aceasta, este în derulare un proces la Washington, în care România este dată în judecată de Gabriel Resources. Tribunalul de arbitraj de la Washington judecă această dispută economică.

Regele Mihai – membru de onoare al Academiei Române

Reporter Făclia: A fost un moment exemplar din partea Dumneavoastră și cel în care l-ați primit pe Regele Mihai, la 8 aprilie 2008, în Aula Magna a Academiei, pentru a-i conferi titlul de membru de onoare al Academiei Române, ”pentru merite remarcabile în păstrarea identității naționale”.

Acad. Ionel Haiduc: Ne place, nu ne place, Monarhia face parte din istoria țării noastre. Nu ne putem nega istoria. Regele Mihai a devenit membru de onoare al Academiei Române în urma votului Adunării Generale a acestui for, care se reunise la 19 decembrie 2007, pentru a analiza propunerea înaintată de prezidiul Academiei.

Reporter Făclia: Ce personalități din societatea contemporană ați admirat, în trecut și azi?

Acad. Ionel Haiduc: Aș începe cu profesorii mei. Paraschiva Sopa, din ciclul primar, profesorul de română Cornel Regman, cel de matematică, Ion Mărgineanu, menționat de absolut toți elevii într-un mic album apărut în acest an, cu prilejul întâlnirii absolvenților promoției din anul 1957. Ion Mărgineanu era ca un părinte pentru noi: ne îndemna să trimitem la Gazeta Matematică rezolvările problemelor. Gazeta ne menționa, și atunci mi-am văzut și eu numele publicat pentru prima dată într-o revistă. La facultate am avut iarăși câțiva profesori extraordinari, profesorul Liteanu, Cădaru la chimie-fizică, un om foarte sobru, demn. Am avut profesori universitari cu care am lucrat după terminarea facultății și după susținerea doctoratului. Am avut întâmplări fericite în viață, în care am întâlnit oameni renumiți.

Reporter Făclia: Alături de chimie, devenită din pasiune o profesiune, ce alte domenii v-au atras în mod deosebit? Ce v-a plăcut mai mult în lumea artelor, de pildă?

Acad. Ionel Haiduc: Din lumea artelor – muzică, pictură, sculptură – am preferat curentele clasice, ele sunt pe gustul meu. Nu am avut timpul să aprofundez mari opere artistice. Am citit mult, dar mi-ar plăcea să trăiesc atâta timp cât să reușesc să citesc toate cărțile pe care doar le-am răsfoit, din biblioteca mea. Nu am fost atras de tendințele noi din muzică ori din artele plastice.

Reporter Făclia: Sunteți o personalitate foarte sociabilă și de o rară modestie…

Acad. Ionel Haiduc: Am fost prietenos cu studenții mei, cu toți colegii și chiar cu ne-colegii. N-aș putea spune că m-am certat cu cineva în mod serios, vreodată. Când eram tânăr, eram mai îndrăzneț. La o sesiune științifică la Iași, la care am participat ca asistent universitar la Facultatea de Chimie din Cluj, un conferențiar a afirmat ceva eronat. Eu, cu îndrăzneala tânărului, m-am ridicat în picioare și l-am întrebat: ”Chiar credeți în mod serios ce ați afirmat adineaori”?
În politică, este inacceptabil să se vorbească fără respect

Reporter Făclia: Ce vă displace cel mai mult în viața de zi cu zi?

Acad. Ionel Haiduc: Lipsa de respect a oamenilor unii față de alții. În politică, este inacceptabil să se vorbească, și de o parte și de cealaltă, contrar normelor de respect reciproc. Astfel este insuflată omului de rând lipsa de respect pentru autoritate, pentru funcțiile pe care le ocupă acești oameni. Un tânăr din Elveția îmi relata că la un scrutin convocat în această țară, pentru desemnarea președintelui, au fost doi candidați, un social-democrat și un liberal. Primul spunea despre contracandidatul său că este un om serios, distins, cult, dar are alte soluții pentru problemele societății. La rândul său, liberalul afirma despre social-democrat că este un bun gospodar, un om respectat, dar programul propus de el este diferit de cel al partidului liberal. Exista, așadar, un cert respect reciproc al candidaților din competiția electorală. Eu așa înțeleg democrația. Dar când vezi atacuri lipsite de eleganță, realizezi că nu poate fi vorba de o democrație adevărată.

Primirea în academie a fost un moment neașteptat

Reporter Făclia: Mai există pentru academicianul Ionel Haiduc și timp liber în agenda de lucru a fiecărei zile?

Acad. Ionel Haiduc: Nu prea mai există timp liber. În puținele ore care îmi rămân după programul de cercetare și elaborare a unor studii, îmi place să ies în natură. Puțin mai anevoie, pentru că mă mișc ceva mai greu decât în tinerețe. Avem o mică proprietate, o căsuță de lemn pe Valea Ierii, unde merg cu mare plăcere. Dar iau cu mine și materiale de lucru, după invenția laptop-ului nu mai ești izolat, poți pune în pagină oriunde un studiu științific, nu ești rupt deloc de atracțiile profesionale.

Reporter Făclia: Dacă ar fi să alegeți un moment special al vieții, ce opțiune ați avea?

Acad. Ionel Haiduc: E greu de spus. Ar fi mai multe. Nu mi-am făcut un inventar. Soției mele, de profesiune tot chimist, i-ar plăcea să spun că a fost momentul în care ne-am cunoscut. Și primirea mea în Academia Română a fost un moment neașteptat, am aflat despre propunerea înaltului for citind un ziar în avion, în drum spre o conferință internațională, nu visasem așa ceva.

Reporter Făclia: Sunt voci, puține, e drept, care se declară surprinse că în Academia România sunt acceptate, cu precădere, personalități la vârsta senectuții. Dar inteligența și înțelepciunea caracterizează, plenar, vârsta acumulărilor calitative de o viață, după ce se cern multe din lucrurile nesemnificative.

Acad. Ionel Haiduc: Când a fost cazul, au fost primite în Academie şi personalități tinere, de 50 de ani. Vârsta nu e un criteriu, dar este adevărat că trebuie să ajungi la o anumită etate pentru a pune în palmares opere de reală valoare.

Premiul Nobel este un subiect de amuzament

Reporter Făclia: În orice țară, Academia este și garant al tradiției, al identității naționale, și o instituție care aduce în prim plan inovații științifice folositoare societății.

Acad. Ionel Haiduc: Există Federația Europeană a Academiilor de Științe și Științe Umaniste – ALLEA, Academia Română este afiliată acesteia, care a înființat un comitet de consiliere recunoscut de Uniunea Europeană. Comitetul este consultat mereu în probleme de știință. Academiile nu sunt deloc ignorate pe plan european, dimpotrivă. La noi, sunt nume cărora Academia nu le este pe plac pentru că nu au fost primiți în acest for. Şi la Premiul Nobel au fost refuzați, ani în șir, candidați, iar în cele din urmă au devenit laureați ai premiilor conferite de cele trei instituții distincte suedeze – Academia Regală de Știință, Academia Suediei și Parlamentul Suediei. Dar din aceste amânări nu a ieșit niciodată un scandal.

Premiul Nobel este mai mult un subiect de amuzament, aș zice, dar și de enervare. La Chimie, de pildă, au fost conferite, în ultimul deceniu, trei premii Nobel care ar fi mers mai mult la Fizică sau la Medicină. Dar cum Chimia este arborele vieții, explicația vieții, ea a fost lipită și de Medicină. Iar Fizica stă la baza Chimiei, ea folosește mult mijloacele și aparatura create de fizicieni.

Un laureat Nobel pentru Chimie, din 1981, Roald Hoffmann, a scris un articol în cea mai importantă revistă germană de chimie, intitulat „Încă un Premiu Nobel la Chimie pentru un nechimist”? Unul dintre laureaţii Nobel la Chimie, care nu era chimist, a făcut o declarație stupefiantă: ”Nu am mai făcut chimie din liceu”. Şi mi-am zis eu atunci că mi-ar plăcea să îmi cadă pe mână acest laureat şi să îl examinez la chimie. Să dea un examen de chimie generală cu mine.

Carmen FĂRCAŞIU

Articole din aceeasi categorie