Academicianul Dorel Banabic, „Ambasador al culturii şi civilizaţiei someşene”

Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” a găzduit recent o întâlnire cu unul dintre foştii săi absolvenţi – academicianul Dorel Banabic. Prilejuită de lansarea proiectului „Ambasador al culturii şi civilizaţiei someşene” (AS), iniţiat de Despărţământul „Dr. Teodor Mihali” al ASTRA, reuniunea de săptămâna trecută a fost prima din seria „întâlnirilor admirabile” organizate de asociaţiunea dejeană, în cadrul cărora personalităţi de marcă ale vieţii cultural-ştiinţifice, originare de pe Valea Someşului, sunt invitate să conferenţieze pe diverse teme din domeniile în care îşi desfăşoară activitatea. Amfitrionul şi moderatorul acestei întâlniri a fost ec. dr. Radu Gavrilă, preşedintele ASTRA Dej.

Pornind de la căuăcia (fierăria) bunicului şi atelierul de tinichigerie al tatălui, Dorel Banabic şi-a prezentat prelegerea „De la căuăcia din Giurgeşti, la fabrica virtuală”, trasând o scurtă istorie a celor patru revoluţii tehnologice care au transformat lumea ultimilor 150 de ani, obligând societatea să se reinventeze în moduri greu de imaginat în secolele precedente.

Prima revoluţie industrială a fost marcată de introducerea unor dispozitive mecanice alimentate cu apă şi abur. A doua etapă s-a caracterizat prin introducerea conceptului de producţie în masă, bazată pe energie electrică. Următorul pas revoluţionar a fost făcut prin introducerea circuitelor integrate, a tehnologiei informaţiei în sisteme mecatronice pentru a automatizarea producţiei, perioadă cunoscută sub numele de revoluţie digitală. Începând cu anul 2010, am intrat în cea de a patra revoluţie industrială, numită Smart Factory sau Virtual Factory, cu numeroase efecte asupra lanţului valoric, a forţei de muncă şi a modelelor de business. Astăzi, tehnologii precum cloud computing, aplicaţii mobile, eCommerce sau realitatea virtuală au dus la democratizarea informaţiei şi au permis accesul oamenilor la varii cunoştinţe, la o scară globală. Trăim deja într-o societate interconectată, aflată în schimbare şi redefinire. Prin urmare, nu e greu de imaginat o lume în care senzorii şi maşinile „dialoghează” cu alte maşini şi cu oameni din areale geografice diverse, automatizând deciziile şi producţia, în funcţie de condiţiile de mediu, cererea pe piaţă, preţ, perpetuarea valorii, performanţa echipamentului din fabrică şi a proceselor fizice, toate în timp real.

„Adaptarea la o astfel de schimbare se arată deja a fi o provocare foarte mare în majoritatea industriilor, atât pentru angajaţii, cât şi pentru angajatori. Depinde de noi să ne asumăm provocările şi să ne asigurăm că mediile de lucru pe care le construim ţin pasul cu noua tehnologie, care trebuie folosită pentru a răspunde nevoilor oamenilor, dar şi dinamicilor pieţei” – a specificat Dorel Banabic, adăugând că „paradigma noastră despre ceea ce înseamnă muncă şi cum ar trebui să se petreacă ea, trebuie să se schimbe”. „În ultimii 150 de ani, începând cu revoluţia industrială şi până astăzi, maniera în care construim fabrici şi locuri de muncă s-a schimbat foarte puţin. Exact după modelul lui Henry Ford, mediile de muncă de astăzi îl urmează pe cel al fabricilor primei epoci industriale – construite în jurul principiilor de ierarhie structurată, sufocate de birocraţie, copleşite de control şi reguli, rezistente la schimbare. Oricât de mult sens ar fi avut această abordare în era industrială, astăzi are din ce în ce mai puţin rost să aplicăm aceleaşi principii mediilor noastre de lucru” – a spus Banabic.

Noile modele de design organizaţional, precum „holocracy”, „wirerarchy”, centrate pe libertatea în lucru, sau care lucrează distribuit şi independent de un loc, un sediu anume, au provocat actualul statut al mediilor de lucru în ţările occidentale. Şi, chiar dacă nici unul dintre aceste modelele nu s-a dovedit a fi perfect, toate au în comun maximizarea nivelului tehnologic în mediile de lucru, profitând de modul în care acesta poate ajuta companiile să inoveze şi să performeze (să îmbunătăţească circuitul informaţiei, comunicarea, învăţarea şi dezvoltarea angajaţilor, productivitatea etc.). Aşadar, în mod firesc, îndemnul academicianului Banabic este de a se lua în considerare oportunităţile pe care tehnologia ni le oferă, să începem să regândim sensul ideii de muncă, pentru a putea regândi şi mediile de lucru: „Întreprinderile, companiile, trebuie să devină flexibile şi adaptabile pentru a putea supravieţui şi, datorită tehnologiei, avem şansa să facem ca aceasta să se întâmple. În acelaşi timp, aceste noi medii de lucru necesită un grad crescut de alfabetizare digitală a populaţiei. Cu toate că generaţiile tinere au fost expuse în mod constant la tehnologie de la o vârstă fragedă şi pot fi consideraţi «nativi digitali», este nevoie de conştientizarea importanţei folosirii cu sens a instrumentelor digitale la locul de muncă. Momentan, diferenţa dintre cunoştinţele dobândite în şcoală şi aptitudinile cerute la locul de muncă devine din ce în ce mai mare, şi asta din cauza lipsei focalizării asupra nevoilor esenţiale. Nu în ultimul rând, politicile guvernamentale trebuie să fie mai deschise la reglementarea noilor moduri de lucru susţinute de tehnologie”. „În concluzie – a spus academicianul clujean – consider că impactul tehnologic asupra mediilor de lucru va avea un rol extrem de important în modelarea viitorului şi că este responsabilitatea noastră să încercăm să prevedem schimbările care urmează, pentru a ne putea adapta cât mai bine: noi, ca indivizi şi noi, ca societate”.

Dorel Banabic s-a născut in 1956 la Ciceu Giurgeşti, a absolvit Liceul “Andrei Mureşanu” din Dej şi Facultatea de TCM a Institutului Politehnic din Cluj, al cărui cadru asociat a devenit în 1984. Urmare a unei susţinute activităţi didactice şi de cercetare, a cărţilor publicate în ţară şi în străinătate, a dobândit o solidă notorietate internaţională, fiind invitat să ţină conferinţe sau cursuri la universităţi din Germania, Franţa, Italia, China, Coreea de Sud, SUA etc. Ales membru al Academiei Române, deţine numeroase funcţii în cadrul unor asociaţii profesionale sau universitare: vicepreşedinte al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), director al Şcolii Doctorale în Inginerie Industrială şi Management a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, preşedinte al Asociaţiei Europene de Deformarea Materialelor (ESAFORM), coordonator grup cercetare în proiectul FP7 Virtual Factory Frame work, vicepreşedinte al filialei Cluj-Napoca a Academiei de Ştiinţe Tehnice din România etc. Pentru activitatea sa meritorie în domeniul educaţiei şi cercetării a fost răsplătit cu: Premiul Traian Vuia al Academiei Române (2002), Premiul Leonardo da Vinci al Comisiei Europene pentru programul de e-learning ALUMATTER (2006), Medalia de bronz a Preşedinţiei Germaniei pentru programul de e-learning ALUMATTER (2006), Lee Hsun Award, acordată de Institute of Metal Research Shenyang of the Chinese Science Academy (2015), Ordinul Naţional „Steaua României” în Grad de Cavaler” (2016).

M. Vaida

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *