 "Să ne păstrăm rădăcinile, pentru că un neam care n-are rădăcini ajunge împrăștiat pe coclauri ca și colbul de pe drum" (Romulus Vuia)
Anul trecut a însemnat, pentru Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, aniversarea a opt decenii de cînd aici se puneau bazele primului muzeu în aer liber din România, "Parcul Național" de la Hoia. Înființarea Parcului Național a reprezentat încununarea eforturilor lui Romulus Vuia de a realiza programul științific, elaborat la 22 iunie 1922 de Comisia Fundației Culturale "Principele Carol". Acest program prevedea ca muzeul clujean să fie o instituție muzeală complexă (cu expunere pavilionară și în aer liber) care, prin fondurile documentare pe care le tezaurizează, să reprezinte "un adevărat monument al individualității noastre etnice", iar prin activitatea desfășurată să devină un Institut de Cercetări Etnografice. Am reprodus, parțial, din capitolulul "Începuturi" , care deschide lucrarea intitulată PARCUL ETNOGRAFIC NAȚIONAL "ROMULUS VUIA" (1929 – 2009), apărută cu ocazia amintitei aniversări.
Autorii, reputați specialiști în domeniu - Maria Simona Munteanu (actualul director al Muzeului Etnografic) și Ioan Toșa – au abordat în cercetarea documentelor de arhivă aspecte mai puțin cunoscute din trecutul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, cum ar fi dreptul de proprietate asupra terenului, planurile tematice și modul de reflectare a principalelor capitole ale culturii populare materiale și imateriale în cadrul Parcului. Sînt prezentate în lucrare acțiunile desfășurate de întemeietorul acestuia, Romulus Vuia, între anii 1925 – 1928, pentru obținerea unui teren pe care să fie organizat un Parc Național, după modelul Skansenului suedez; drept urmare, la 12 aprilie 1929, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a cedat Muzeului Etnografic terenul de 75 ha de la Hoia, cu destinația de Parc Național. Prin decizia nr. 19.955 din 1 iunie 1929, Ministerul Cultelor și Artelor recunoștea oficial înființarea primului muzeu etnografic în aer liber din România. Mai departe, dreptul de proprietate al muzeului asupra terenului și a imobilului din Piața Mihai Viteazul, respectiv a terenului de la Hoia a fost recunoscut oficial de către Parlamentul României prin votarea în unanimitate, în martie 1932, a Legii privitoare la organizarea Muzeului Etnografic și a Parcului Național "Regele Carol al II-lea la Cluj". Așa cum arată autorii lucrării, încă din 1929 Romulus Vuia avea elaborat planul tematic potrivit căruia Parcul trebuia să devină o unitate muzeală complexă, cu o secție pavilionară și cu una în aer liber, care să cuprindă: Clădirea Muzeului Etnografic; Locuința directorului; Locuința grădinarului; Restaurantul Gaudeamus; Arena pentru serbări populare; 16 gospodării țărănești reprezentative pentru zonele: Hațeg, Munții Apuseni (Vidra, Arieșeni), Bihor, Banat, Cluj, Bistrița (români și sași), Cîmpia Ardealului, Mărginimea Sibiului, Secuime, Maramureș, Alba, Țara Bârsei, Dîmbovița și Roman; șapte biserici de lemn; o clopotniță; cinci cruci de răspîntii și troițe; o stînă; o lăptărie și două mori. Secția în aer liber era concepută de Vuia ca un muzeu viu, în sensul că o parte din unitățile muzeale transferate trebuiau să fie locuite de familii reprezentative de țărani, care să continue, "in situ", desfășurarea activităților lor tradiționale. Dar, încercările de a realiza acest muzeu viu în perioada 1930-1947 n-au dat rezultatele scontate, așa încît, în 1956 s-a renunțat definitiv la idee, Parcul Național devenind Secție în aer liber a Muzeului Etnografic.
Istoria a continuat să fie scrisă, timp de opt decenii, de personalul muzeului. În momentul de față, în Parcul Național "Romulus Vuia" se regăsesc transferate și conservate monumente de arhitectură populară de valoare inestimabilă: biserici, case, porți, garduri, șuri, teascuri , toate perpetuînd o străveche civilizație a lemnului, a meșteșugurilor și obiceiurilor de locuire pe aceste meleaguri.
Volumul, care prezintă instalații țărănești și ateliere meșteșugărești, precum și tipuri zonale de gospodării și monumente ale arhitecturii populare, bogat ilustrat cu imagini de arhivă și contemporane, beneficiază și de un rezumat în limba franceză, ceea ce-i asigură circulația internațională, sporindu-i, totodată, adresabilitatea în rîndul turiștilor care vizitează Parcul Etnografic Național "Romulus Vuia".
A consemnat Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro
|
