Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ

Nu încape nici o îndoială: Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ se îndreaptă cu paşi repezi spre un record tot mai greu de egalat. Ediţia cu numărul 121 a renumitei manifestări, organizate de Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Academia de Ştiinţe Medicale – Filiala Cluj-Napoca, a adus în faţa publicului – graţie aceluiaşi neobosit amfitrion, Prof. univ.dr. Nicolae HÂNCU - informaţie, cuvînt, imagine din domenii ale exigenţelor riguros ştiinţifice, care exclud întîmplarea, dar încurajează cunoaşterea, dorinţa de a ajunge, prin intermediul unor vorbitori erudiţi, la ceea ce se cheamă creaţie, operă, tezaur, memoria colectivă a umanităţii.
A vorbit despre EUGEN IONESCU: dincolo de cuvinte dna Prof. univ.dr. Livia Titieni, distinsa universitară aplecîndu-se asupra evocării omului Ionescu, dar mai ales asupra semnificaţiei adînci a teatrului său, a reverberaţiilor lui dincolo de text, de context. S-a vorbit, aşadar, "despre demersul temerar al lui Ionescu, care a revitalizat teatrul: el a învestit cuvîntul tocit, degradat, devalorizat al vorbăriei cu demnitatea puterii sale fulgurante. Ionescu n’est-il plus «au mieux de sa forme?» Nu mai e Ionescu astăzi în forma lui cea mai bună? Este învechit? (pentru că e deja clasic?) Nu mai are priză la public? Nu mai este actual? DAR «Ionescu trăieşte» scrie o revistă londoneză referitor la «Poliţist, adjectiv»". Răspunsuri la întrebările de mai înainte a oferit dna profesor Titieni raportîndu-se la o "conferinţă a unui profesor elveţian de la Universitatea din Geneva, întitulată Ionesco et Jean-Luc Lagarce, un autor dramatic francez, mort foarte tînăr, la doar 40 de ani, autor a 25 de piese care se bucură de mare succes pe scenele pariziene. Cîntăreaţa cheală, regizată de el în 1991, este considerată o referinţă pentru reprezentaţii înnoitoare, ultra moderne. Ea vine după cele 20.000 de reprezentaţii (din 1957) şi duce totul spre extrema absurdului şi non sensului.(...) Valorizîndu-l pe dramaturgul francez, sau poate din convingere personală colegul nostru a făcut această afirmaţie care merită un comentariu. «Ionesco n’est pas au mieux de sa forme» Ce înseamnă că un scriitor adulat ca Ionescu nu e astăzi în forma sa cea mai bună ? Că e învechit? Cu nu mai are priză la public? Cu alte cuvinte că nu mai este actual ? Afirmaţia poate să fi pornit de la faptul că nici în Franţa (în România explicaţia este alta) Ionescu nu s-a bucurat de aniversarea fastă pe care ar fi meritat-o cu prisosinţă. Aş cuteza să spun că Ionescu a intrat în acea eclipsă care urmează aproape fatal după moartea unui scriitor. În Franţa conul de umbră al dezafectării acoperă luminile unei creaţii destul de curînd după trecerea din viaţă a creatorului.(...) Că Ionescu a devenit un clasic al teatrului în faţa experimentelor postmoderne, că s-au găsit alţii care au dus căutările lui Eugen Ionescu spre ceea ce astăzi este deconstructivismul postmodernităţii poate fi adevărat, dar tot aşa de adevărat este faptul că alături de Beckett el a revoluţionat teatrul. El e cel care a inventat un nou limbaj scenic care răspunde definiţiei stricte a avangardei. În piesele sale s-a făurit o nouă modalitate de a trata realitatea şi de a inventa modernitatea literară". Ample comentarii asupra pieselor Cîntăreaţa cheală, Scaunele, Rinocerii, Regele moare, completate cu pagini uitate sau recuperate din viaţa dramaturgului, cu citate din Jurnalul în fărîme, cu referiri la exigenţa etică sau căutarea transcendenţei ş.a. au captivat asistenţa. "Pe de altă parte sîntem convinşi că teatrul nu va putea ignora vreodată «lecţia» ionesciană. De aceea sîntem convinşi că «Ionescu trăieşte» şi va trăi. Mai ştim că oricare ar fi modele literare, subiectivismul criticilor, posteritatea pune lucrurile la punct. Nu ne putem substitui posterităţii. Noi vedem ceea ce se întîmplă în contemporaneitate. Putem spune despre cutare sau cutare dramaturg că e un foarte bun artist, dar cît de mare este, doar posteritatea o va face. Şi ea a hotărît pentru Ionescu", a mai precizat dna Prof. univ.dr. Livia Titieni.
Momentul aniversar consacrat maestrului clujean VASILE POP, sărbătorit de lumea artistică la împlinirea vîrstei de 75 de ani, a purtat semnătura universitarului şi criticului de artă Negoiţă Lăptoiu. I-au fost evocate pictorului, în chiar ambianţa expoziţiei deschise la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, "sonorităţile culorii în universul încărcat cu duh istoric, patina arhaică, suflul contemporan, toate iscate din freamătul unei umanităţi proiectate pe ecranul unor învolburate vremi şi mutaţii. Cu un rar simţ al gestului esenţializat, artistul a alcătuit şi ne-a restituit evocator tulburătoarea frescă a provocărilor necontenite, care fixează existenţa sub semnul unor supreme idealuri, dar şi al asprimilor care ne încearcă rezistenţa. S-a dorit şi a devenit memorabil interpret al stărilor noastre de veghe, implicare, încîntare sau nelinişte, omagiind consumul de energie în demnitate, dăruire, stăruinţă în faptă pozitivă. Nimic gratuit, frivol, superficial. În tot ceea ce a pictat cu prolifică inspiraţie şi forţă transfiguratoare de real în etern universalizat, a infuzat mult patos şi spirit interogativ, conştient că sîntem supuşi a trece purificator prin Vămile timpului, cum superb este intitulat unul dintre cele mai recente cicluri picturale ale sale.
Consecvent figurativă, pictura maestrului Vasile Pop nu se cantonează în fade naraţiuni anecdotice. Pentru cei familiarizaţi cu exigenţele criteriului estetic devine clară preocuparea exclusivă pentru configurare de argument plastic în măsură să sintetizeze sugestiv datele pretextului inspirativ" . Alte referiri la temele Acvarii, Bufniţe, Muzicanţi, la cele din culisele Circului, la Arlechini sau Autoportrete ş.a. au relevat elogios factura cu totul specială a picturii maestrului Vasile Pop, dovadă de responsabilizare a atitudinii sale creative fixate în prelungirea unor coordonate valorice consacrate; o pictură receptată cu o constantă preţuire în ţară şi peste hotare, în Clujul artistic, care îl preţuieşte şi îl admiră.
ASCULTAŢI CU INIMA a fost invitaţia lansată publicului Galei de omul de radio şi scriitorul Sergiu Alex, invitaţie la un spectacol live despre temerile şi speranţele omului: de la anul 1000 pînă la... încă neatinsul an 2012. "De atîtea şi atîtea ori, melomani ce sîntem, ne-am bucurat şi emoţionat în faţa măreţiei – iată cuvîntul ! - muzicii. Au fost momente cînd aplauzele le simţeam prea puţine sau prea cuminţi, cum, la fel, au fost momente cînd simţeam că trebuie să ne retragem tainic, la final de op muzical. Fără să aplaudăm, căci atunci aplauzele noastre păreau a fi fost o impietate... I-aţi văzut însă pe muzicieni bucurîndu-se şi aplaudînd ? Gest mai frumos nu se poate ! Şi gestul acesta vine ca răspuns la o încîntare, uneori neaşteptată, alteori de mult dorită... Iată, aşa se întîmplă acum. Vă las să vă bucuraţi, vă las să ascultaţi cu inima". Sau, altfel spus: dincolo de sunete şi cuvinte e TĂCEREA.
A consemnat Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro
Fotografii: Ion PETCU

Mai multe imagini: