|
Sistemul de cenzură chinez este organizat în trei cercuri, care încearcă să reducă pe cît posibil spațiul de libertate a milioane de internauți. Beijingul procedează și la “hackingul patriotic” și, potrivit experților, China ar fi la originea unei treimi din virușii și viermii de pe planetă, arată cotidianul francez Le Figaro.
Cercurilor celor mai conservatoare de la Beijing le-ar plăcea să transforme Internetul chinez într-un imens Intranet care să deservească 1,3 miliarde de locuitori, rețeaua internă preluînd din sursele web mondiale doar strictul necesar. Oricum, să fie impenetrabil pentru conținuturile dăunătoare din punct de vedere moral și politic. Toamna trecută, puternicul ministru al siguranței publice, Meng Jianzhu, a afirmat clar că dezvoltarea rapidă a Internetului în China înseamnă “o provocare fără precedent” în ceea ce privește “controlul social și păstrarea stabilității”. El a menționat necesitatea “punerii în aplicare a unui vast sistem de securitate, care să acopere Internetul și lumea reală”. După ce au considerat Internetul o supapă potrivită pentru “oala” socială, autoritățile sînt îngrijorate acum de acest vector de răspîndire orizontală a conflictelor locale în toată țara. S-a lansat deja o expresie - “incidente de masă pe Internet”.
Sistemul de cenzură chinez este organizat în trei cercuri. Poliția Internetului, care ar avea 40.000 persoane, apoi toți operatorii privați de site-uri și forumuri, cu o formă de cenzură abil transferată. În sfîrșit, și nu cea mai neînsemnată din pîrghii, autocenzura internauților, savant întreținută. La nivel național, răspunderea pentru cenzură ține de două structuri, una a partidului și cealaltă, a guvernului. Cu ocazia afacerii Google, șeful biroului de informații al Consiliului de Stat, a reafirmat necesitatea de a controla Internetul pentru a “îndruma opinia publică”. Acest dublu lanț se transmite apoi la toate nivelurile regionale și administrative, cu o cascadă de trepte de responsabilitate care seamănă confuzie.
Instrumentele de cenzură se înmulțesc. În luna iunie a anului trecut, Beijingul a stîrnit indignarea internațională și a internauților impunînd ca orice calculator vîndut în China să fie echipat cu un soft care să filtreze conținuturile pornografice, numit Green Dam. Cu riscul de a include pe listele site-urilor blocate pentru obscenitate conținuturi sensibile din punct de vedere politic. De atunci au fost închise peste 700 de site-uri. În acest context, și-au pierdut licența portaluri foarte răspîndite, cu bloguri sau de difuzare de fotografii, filmulețe video, muzică și alte conținuturi. După două luni, o altă inițiativă, mult mai eficientă, a trecut aproape neobservată. “Blue Dam” impune un filtru, în amonte, furnizorilor de acces.
Aceste metode sînt defensive, dar cenzura se exercită și prin ofensivă, prin intruziunea în site-uri și mesagerii suspecte. Afacerea Google, în cadrul căreia au fost vizate mail-urile disidenților, ar putea ține de această strategie. În acest sens, Beijingul apelează la persoane din al doilea cerc, de “luptători cibernetici”, cel al hackerilor, al “hacktiviștilor”, amestec de hacking și activism. “Hackingul patriotic” chinez a apărut la sfîrșitul anilor 1990 și are mii de membri. Și-au ascuțit armele în 1999, după bombardamentul “din greșeală” de către Statele Unite al ambasadei Chinei de la Belgrad, prin atacarea rețelelor americane. În același an au fost țintite sistemele taiwaneze, cu ocazia învestiturii președintelui independent la Taipei.
Numărul acestor “lupi tineri” ai culturii Internet este estimat la 250.000-300.000 de persoane. Ei mai ajută uneori site-urile chineze oficiale să-și îmbunătățească securitatea. Cu timpul, unele grupuri de hackeri s-au transformat în firme de securitate Internet.
În iunie 2009, un clasament al primelor cinci țări sursă de amenințări cibernetice prin încercări de infectare pe Internet, realizat de Kapersky Lab, specializat în soluții de securitate informatică, plasa China pe primul loc, cu 56,41% din atacuri, mult înaintea Rusiei (5,92%), Statelor-Unite (4,86%) și Indiei (3,34%). Chiar dacă pot fi contestate, aceste statistici coincid cu alte studii și arată clar creșterea puterii Chinei pe partea gri a Internetului. Potrivit Threat Expert, China ar fi la originea unei treimi din malwares de pe planetă.
O altă evoluție serioasă ar fi ceea ce se numește cenzura 2.0, o adaptare a web 2.0. În afară de numărul internauților în continuă creștere - 384 milioane -, China are un număr de bloggeri foarte mare (peste 160 milioane). Există și mulți internauți plătiți pentru a posta comentarii “pozitive” sau a orienta dezbaterile, care intervin tot mai sofisticat pe forumurile și rețelele sociale - mai ales versiunile chineze ale Facebook, YouTube sau Twitter, ale căror versiuni originale sînt blocate de vara trecută, de la evenimentele din Xinjiang. Ele sînt considerate mijloace de “spălare a creierului”.
Ultima ofensivă a cenzurii vizează telefonia mobilă, China avînd peste 720 milioane de utilizatori de telefoane mobile, în contextul în care utilizarea Internetului pe mobil a explodat. Cu ocazia represiunii pornografiei, autoritățile au atacat și SMS-urile, interzicînd “textele murdare”. În caz de îndrăzneală textuală, operatorul blochează funcția, arată în final Le Figaro.
|
