De masurat mai c-am putea masura, dar cu ce? - adaug eu, impingind jocul meu intelectual pe rotitele de suflet, afecte, sentimente, senzatii si ginduri. Cirma sa-mi fie judecata, totusi! - stabilesc eu niste reguli de bun-simt.

Cu ce se masoara prostia, cea atit de omniprezenta, de proaspata si de rezistenta? Poti spune: acesta este un prost de 2 m cubi? Nu poti! Caci el se dedubleaza mult mai mult decit exponential, se dedubleaza la infinit, caci creativitatea omeneasca cea malefica nu cunoaste granite, ordine de marime si nici de rusine.

Cu ce se masoara minciuna? Minciuna cea mirsava, cea ticaloasa, cea parfumata, dulce, cea necesara(?), cea inutila, cea bestiala. Poti spune: acesta este un mincinos de 150 de tone? Nu poti! Poti, adica ai putea. Dar azi se minte si mai mult!

Cu ce se masoara omenia? Poti spune: asta are o omenie de 24 de carate? Nu poti! Caci nu prea poti folosi pluralul. Si-apoi, doar aurul are 24 de carate. Si briliantele au carate multe, cele care au, dar sint rare, stau in seifuri, sint scumpe si nu le avem la indemina, cum nu prea mai avem nici omenia la indemina.

Cu ce se masoara batrinetea? Poti sa spui: acesta e batrin de 100 de ani!? Nu poti. Caci noi nu prea avem astfel de batrini, iar cind ii avem, nu-i pretuim, ba chiar ne batem joc de ei, azvirlindu-le pensii ridicole, cuvinte urite de obicei, cuvinte frumoase la alegeri, dar mincinoase cit incape. In plus, batrinetea nu se masoara niciodata in ani, ci in putere, chef si pofta de viata si, evident, in intelepciune.

Cu ce se masoara tineretea? Poti spune: acesta-i un tinar de 20 de ani? Nu poti. Caci afli ca, desi are douazeci de ani, nu-i tinar deloc, e gol, sec, fara visuri, fara entuziasm si n-are chef decit sa plece in America sau Canada. Vorbeste urit, stereotip, modelele lui sint saltimbancii de la TV cu pietricele in nas, in sprincene, in buze, in limba si in buric. Habar n-au de ce tesea Penelopa, cred ca Franklin este Frankenstein si ca Leonardo da Vinci era, de fapt, Leonardo di Caprio sau de Fonseca. Ti se zbirleste carnea pe tine sa vezi cum cresc generatii de imbecili care habar n-au de nimic, dar sint in stare sa fure sau sa omoare pentru o doza de drog.

Ce masuram de fapt?

Nesimtirea si iresponsabilitatea societatii ce se da de ceasul mortii sa ajunga in ripa?

Amorteala si nepasarea noastra, a celor ce stam si asistam pasivi si indiferenti la toate astea?

Sau sa masuram, mai bine, sansele care ne-au mai ramas?

Si asta daca ne apucam imediat de treaba!

Stela-Maria IVANES