Radu VIDA
Pentru cei de astăzi, neexpirați în lupta cu trecutul, inițialele din titlu ar putea fi traduse prin: bani, bancomate și alte asemenea. Doar puțină lume, cu nostalgii pentru filmul francez prost, BB înseamnă zulufi..., jartiere pe sub rochii pînă-n pămînt. Ceea ce, să recunoaștem, pentru spectatorul român de dinainte de ’89 era mai mult decît ieșire din contingentul șepcii de proletar, într-o duminică la ora 6 , cu salutări de la Agigea și alte șantiere ale luptei pentru societatea ce, obligatoriu, trebuia construită! În ăst timp, Brigitte Bardot, BB își făcea de cap, liberă în căsătoriile și divorțurile răsunătore. Vremurile de amantlîc au trecut și bătrîna de azi (s-a născut în 1934), bogată dar nedorită de nimeni, își pițigăie glasul doar cînd vine vorba despre iubirea față de cîini. Sigur, asemenea lucruri se petrec atunci cînd oamenii te-au dezamăgit profund, cînd ai fost acolo, sus-sus, și ai căzut mai jos decît imaginea fetiței cu păr rar și sîrmă-n dinți pentru îndreptarea danturii. O mărturisește singură și, din cînd în cînd, dacă-și aduce aminte că a fost, cîndva, adulată, bate ulițele Europei. În jeg. Mizerie. Și promiscuitate. Și uitînd de iubirea pentru semeni, „ajută” animalele. Cîinii! Cît mai păduchioși, vagabonzi, castrați, schilozi, buboși, purtători de toate bolile transmisibile. Cea care altădată se parfuma cu... Alain Delon, iar saloanele miliardarilor nu-i ajungeau pentru desfătările trupului, are sub fruntea lată-lată, doar gînduri de lazarete, mîngîieri purulente ale unor patrupede ce n-au nici o vină că au venit pe lumea asta, dar care nici nu pot pleca din ea. Pentru că există BB!
„Sînt scîrbită de cei care conduc România!
Așa a spus, în nesimțirea ei, fosta divă. Ș-acum: nu-i explic ei, pentru că nu mă cred așa de mare încît să poată înțelege ce-i spun. Dar: cîinii vagabonzi de la noi sînt o pacoste. Și, drept urmare, trebuie aplicată soluția radicală. Dacă procedăm ca BB în tinerețe, cînd îl înșela pe „fostul” cu „viitorul” dar îi ținea în „viață” pe amîndoi, așa, de frumusețea aventurii, nu ajungem nicăieri. Cîinii nu-s ca oamenii. Și pentru a ieși din mizerie, e nevoie să începem totul de la „0”. Aici nu-i vorba de dragoste pentru animale, ci de dragoste de oameni! Și, de mai bine de 20 de ani, urîm oamenii, lăsînd cîinii să ne domine viața, să ne infesteze arealul, să ne ucidă rabia. E ușor să iei un „vagabond” cu tine și să lași în urmă alți 300 sau 500 de mii, hoinărind pe drumurile nimănui, răspîndind spaime printre copii și bătrîni, trimițînd în derizoriul cel mai crunt o țară de milioane de bipezi vs. milioane de patrupezi. (Sau invers, cum fals susține un alt extremist,C.V. Tudor.)
„…cei care conduc România” nu vor decît să ne scape de această plagă. Iar Legea Marinescu se dovedește o serioasă piedică! Să creștem și să iubim cîinii, în condiții similare celor din țara fostei dive! Ce-i rău în asta? Și, mai ales, ce treabă are babornița împotriva unei cestiuni care ne interesează doar pe noi? Așa, ruinată în sine și invadată de riduri, aș fi vrut mai degrabă s-o aud pe BB, rostind sentință împotriva CCR-ului care a răspuns avocatului poporului că obligarea angajatului de a-și primi salariul pe card, prin bancă, este neconstituțională și încalcă drepturile de proprietate. E drept, asta se referă la oameni și la posibilitatea ca și noi să scăpăm sau măcar să diminuăm evaziunea fiscală. Pentru că BB nu-i sinonim cu bancă, sau bancomat, iar mizeria cîinească și depravarea financiară dau bine, p’acolo, prin Francia.
Altfel, n-ar avea spre cine să arate cu dej’tul, nu?
|
